84705738_2554451914837160_1299825762840346624_o_8e077.jpg

Printr-o postare pe pagina de facebook, deputatul prahovean al USR, Dan Rădulescu, anunță un serial pe care îl va realiza asemeni unui jurnal on-line, prin intermediul rețelei de socializare, despre problemele și soluțiile în domeniul învățământului românesc

„Emil sau despre educație.

Iubitorii literaturii franceze își amintesc, probabil, despre tratatul cu acest nume scris de J. J. Rousseau.
(Iar dacă nu, pentru uituci, Rousseau a zis una bună, cândva: ”caracterul oamenilor se cunoaște din nimicuri”...)

Publicitate - continuă să navighezi
Continuă să citești

Lucrarea pe care am amintit-o, dedicată pedagogiei și naturii umane, a fost interzisă și chiar arsă în anul publicării sale, demonstrându-se astfel, cumva, că rezistența la schimbare a societății acelor vremuri era extrem de puternică.

Lăsând la o parte dezbaterile despre valabilitatea tezelor lui Rousseau, cu dragoste de copii și de copilărie îmi amintesc cu drag și de Romanul lui Erich Kästner ”Emil și detectivii” – cei care-au prins diafilmele ar trebui să zâmbească, acum 😊

Pe deplin conștient de misiunea mea, voi porni în căutarea speranțelor și a banilor furați de la educație în România ultimilor 30 de ani, deschizând aici o rubrică săptămânală despre probleme și soluții în domeniul învățământului românesc. Vă invit să contribuiți cu sugestii, comentarii și relatări despre experiențele voastre în calitate de profesori, părinți și elevi!

Așa că, astăzi, începem cu ceea ce-nseamnă dubla măsură: autorizarea clădirilor școlare.

Anul de grație 2020.

Românii au ales un președinte care le-a promis, printre altele, o Românie educată. Eu cred că pentru a putea transforma acest vis în realitate, trebuie mai întâi să ne asigurăm că toți copiii acestei țări învață în școli care le oferă condiții decente și siguranță. (Amintesc că, ieri, elevi de la școala Petru Vodă, din localitatea cu același nume, erau cât pe-aci să moară intoxicați cu monoxid de carbon de la centrala pe lemne. Despre situația centralei criminale, desigur, știa și primăria, dar, deh, elevii ciclului gimnazial nu votează, deci, pas!)

Așadar, la sfârșitul anului trecut, am adresat o întrebare Ministerului Educației cu privire la situația unităților școlare fără aviz ISU și fără toalete (avize sanitare). Răspunsul poate fi vizualizat aici:
http://www.cdep.ro/pls/parlam/interpelari2015.detalii

Conform acestuia, dintr-un total de 25.729 de clădiri în care se desfășoară activități educaționale 4.204 nu au autorizație ISU. Răspunderea revine autorităților locale, adică primăriilor ce administrează clădirile, Ministerul Educației neputând decât să „identifice problemele de natură investițională” care stau în calea obținerii autorizațiilor necesare și să ceară MDRAP (Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administrație) alocarea de fonduri prin PNDL. Despre acest program s-a mai vorbit, la fel și despre corupția, politizarea excesivă și lipsa de eficiență în cheltuirea banului public. Însă, reabilitatea școlilor se poate face și din bugetul primăriilor sau cu ajutorul Consiliului Județean, nu doar așteptând bani de centru. Că, vorba aia, ”omul sfințește locul”. Surprinzător este astfel faptul că un număr mare de astfel de cazuri se regăsește în județe considerate bogate. Astfel, în București, există 344 de unități fără autorizație ISU, în județul Cluj 330, în județul Brașov 184. Aceste județe înregistrează cifre fruntașe în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor...

Județul Prahova figurează în listă cu 86 de clădiri școlare neautorizate.

La polul opus, cu cel mai mic număr de unități neautorizate sunt județele Botoșani (17), Gorj (22) și Sălaj (25).

Un alt aspect interesant este paragraful prin care ministerul ne informează că, „deși autorizația este obligatorie conform legislației în vigoare”, ne mulțumim, oficial cu „anumite măsuri privind securitatea la incendiu, la nivel minimal dar suficient.” Mai mult, se afirmă că, „existența autorizației nu exclude posibilitatea producerii unui incendiu, după cum lipsa acesteia nu induce neapărat faptul că obiectivul este nesigur.” Cu alte cuvinte, ce mai contează? Sau: avem legi, dar ele sunt facultative și irelevante.

Citind răspunsul, nu pot să evit cel puțin 3 întrebări:

1. (cea mai importantă, la care vă invit să reflectăm împreună) Sunt copiii noștri cu adevărat în siguranță la școală?

2. (la care vă invit să reflectăm împreună cu specialiștii în domeniu) Care sunt măsurile concrete pe care legiuitorul ar trebui să le ia pentru a apăra cât mai bine interesul copiilor/ al cetățenilor și a evita, în același timp, crearea unei birocrații excesive?

Așa că, în acest moment, ne aflăm în fața unei dileme. În cazul în care legislația este bine întocmită, copiii care învață în cele 4.204 școli fără autorizație nu sunt în siguranță și este nevoie de măsuri urgente pentru remedierea situației.

În cazul în care suntem în siguranță și fără respectarea anumitor prevederi din legislație, înseamnă că reglementări inutile consumă nervii, banii și timpul celor care se străduiesc inutil să le îndeplinească. Ele alimentează astfel un sistem paralel în care, cei care vor să le ocolească fie recurg la corupție (în cazul agenților privați mai ales), fie încalcă flagrant și fără jenă legislația în vigoare (în cazul instituțiilor de stat).

3. În cazul actorilor privați, cum ar fi școlile particulare, de exemplu (dar și a societăților comerciale, a dezvoltatorilor imobiliari, magazinelor, spitalelor private, etc) funcționează aceeași regulă a „irelevanței” respectării normelor legale de protecție la incendii? Sau instituțiile private sunt obligate să respecte legea și normativele la virgulă, în timp ce Statul poate să le treacă cu vederea, deși este garantul lor? Oare nu este aceasta o formă tacită de discriminare între entități juridice cu același obiect de activitate? Nu vorbim aici despre o competiție neloială între antreprenori și Stat cărora însuși arbitrul (Statul) le impune să joace după reguli diferite?

Prin întrebări, interpelări și propuneri legislative, am căutat întotdeauna cele mai bune soluții atât pentru elevi cât și pentru furnizorii de servicii educaționale. Voi promova, în continuare, propuneri legislative prin care școlile să devină mai sigure, prin care calitatea actului educațional să crească, să existe o concurență loială și benefică între învățământul de stat și cel privat, iar legislația și drepturile tuturor celor implicați, copii, profesori, părinți să fie respectată!

Cam atât despre dubla măsură.

În episodul următor, vom analiza situația autorizațiilor sanitare și a clădirilor școlare fără apă curentă și canalizare.”

sursa foto: facebook - Deputat Dan Rădulescu

Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596 - doar text, foto și video.
jurnalist
Mai multe despre autor și articolele sale
Din anul 2013 face parte din echipa Observatorul Prahovean. Spune că mai are multe lucruri de învățat, nu s-a plictisit și nu vrea să facă altceva.
De același autor
banner_sos_deces_300.jpg

harold_20939_451a4.jpg