Deputatul USR de Prahova, Dan Rădulescu, a publicat pe pagina de facebook ”o zi” din viața șoferilor de autobuz ai TCE Ploiești, dar și a călătorilor care sunt nevoiți să circule cu autobuzele societății.

”Săptămâna trecută, m-am gândit să fac o altfel de audiență în stradă, așa că, la prima oră, mi-am luat un bilet pentru o zi și, vreme de aproape patru ore, am mers prin Ploiești cu traseele 1, 35 și 40.

Am încercat, la firul ierbii, cum se spune, să vorbesc cu oamenii despre problemele de zi cu zi dintr-una dintre cele mai căpușate și politizate regii de transport din țară, TCE. (Pentru nostalgici, fostul RATP, fostul ITP, fostul IJTL).

Ce-am aflat, pe scurt, în rândurile de mai jos.

Ziua de muncă a unui șofer începe la 04 dimineața.

Urmează patru – șase curse.
În jur de ora 10, dacă nu sunt probleme la mașină, pleacă acasă, pentru ca, pe la ora 13, să se întoarcă pentru schimbul doi. O tură, durează între opt și zece ore.

Temperatura, în cabina autobuzelor fără aer condiționat, sare de 50 de grade, în zilele de vară. Mă rog, la 50 de grade se oprește termometrul. Chiar dacă ordonanța 99 spune că, dacă se depășesc trei zile consecutiv 37 de grade, instituția este obligată să ofere apă, de obicei, asta nu se întâmplă. Iar când, totuși, printr-o minune, apa este distribuită, e caldă. De fapt, ceea ce este cel mai deranjant, e că legea ține cont de temperatura de afară, nu de cea de la locul de muncă…

La capetele de linie, Astra, Lămâița, Catedrală, nu există grupuri sanitare. Ceea ce credeți că sunt pete de ulei, pe asfalt, ei bine, de fapt, sunt pete de urină! Pentru că șoferii nu au unde să își satisfacă nevoile fiziologice, sunt nevoiți să improvizeze – adică, să ridice un capac de pe podeaua autobuzului ori să meargă la tufișul din stație. Nimic despre umilința și rușinea pe care trebuie s-o trăiască bietul om care riscă să își piardă respectul atât din partea călătorilor, cât și a trecătorilor… Despre riscul îmbolnăvirii, nu mai amintesc.

În stația de vis-a-vis de Coreco Hale există un fel de grup sanitar, care nu respectă în niciun fel legislația în domeniul securității și sănătății în muncă. Cutia de plastic nu este racordată la rețeaua de apă și canalizare, nu te poți spăla pe mâini, iar rezervorul, după cum se poate vedea în poză, la 08:30 dimineața, era, deja, plin. Acum, închipuiți-vă mirosul dintr-o zi caniculară!

Chiar dacă legea prevede clar că: ”autoritățile în a căror administrare se află traseele mijloacelor de transport în comun au obligația de a amenaja la capătul traseelor spații de refacere pentru personal și pentru adăpostirea conducătorilor de vehicule, spații ce trebuie prevăzute cu grupuri sanitare dotate cu toalete, chiuvete, asigurându-se iluminatul, ventilația și încălzirea conform standardelor în vigoare”, pe teren, în realitate, în Ploiești, nici nu poate fi vorba de așa ceva… Amenzile, dacă vor exista, vreodată, sunt cuprinse între 5.000 și 10.000 de lei. Ghiciți din banii cui vor fi plătite?!

Curățenia în autobuze o fac tot șoferii – ei cumpără detergent, mopuri, găleți. TCE-ul asigură o igienizare pe lună. Una.

Călătorii fără bilet sunt numiți ”frauduloși”. Nici controlorii, nici șoferii nu le pot face nimic, au fost numeroase cazuri când au fost agresați sau așteptați la capătul de traseu și bătuți. Treburile astea nu intră la accidente de muncă…

Cele mai numeroase incidente se întâmplă pe traseul 40.
Spre exemplu, niște ”domni” joacă barbut în mijlocul străzii, muzică, semințe, puradei, tot tacâmul. Autobuzul trebuie să oprească și să aștepte ca ei, prin marea lor bună voință, să elibereze carosabilul. În caz de claxon, forțat trecerea, urmează geamuri sparte, șofer bătut. Da, Ploiești, România, 2019….

Poate vă întrebați și care este salariul unui șofer de autobuz – cele de încadrare, între 2.400 și 2.600 de lei. De anul trecut s-au scos bonurile de masă care, oricum, nu s-au acordat decât o lună…

Între timp, ”la etaj”, adică la sediul TCE, organigrama a suferit niște modificări, pentru a mulțumi toată zona politică, mai puțin angajații și călătorii… Astfel, au apărut două noi posturi în cadrul cabinetului/compartimentului directorial, un consilier personal, Cosma Marcian, care e și consilier local PSD, bineînțeles, și un asistent manager pentru că, se pare, traseismul e obositor pentru directorul Nicolae Alexandri… Apoi, pentru că nu se știe niciodată, s-au fidelizat și cei cinci membri ai comisiei de disciplină, prin creșteri salariale cuprinse între 700 și 800 de lei…

Întrebarea este, o fi TCE-ul ăsta pe drumul cel bun?! Mie mi se pare că nu…

Va urma!”