Omul de rând mai greșește. Toți o facem, uneori din neatenție, din grabă, alteori din neștiință. Sesizăm apoi și corectăm, sau sesizează cei din jur și corectează. Permanent avem de învățat câte ceva, importantă fiind dorința de a asimila măcar noțiunile elementare, care să nu ne pună în ipostaze jenante.
Spuneam că toți greșim. Bine, sunt unii peste care s-a revărsat perfecțiunea. Ei nu greșeșc niciodată, doar corectează greșelile altora, chiar dacă o fac într-un mod lipsit de eleganță. Aici nu mai vorbim despre lacune în cazul limbii materne, ci despre unele în educație.
Printre puținii oameni dintr-un stat, indiferent care ar fi acesta, oameni care nu au voie să greșească, ar fi și cei din fruntea ministerelor Culturii și Educației. Acolo nu poate ajunge oricine, acolo trebuie să acceadă simboluri, repere ale educației la cel mai înalt nivel. Pentru ei nu există nicio scuză, atunci când fac greșeli elementare.
Este și cazul actualului ministru al Culturii, Daniel Breaz. Prezent în studioul digi24, acesta a grăit:
„Pentru mine ca om, ca român, pot să spun, ca și cadru didactic….eu consider, așa cum consideră foarte multă lume, că este practic cel mai mare poet CARE l-a dat România, cel puțin până în momentul de față (corect „pe care l-a dat”– n.r.). O operă extraordinară”, a spus ministrul Culturii.
Ministrul Culturii este licențiat în matematică. Este posibil, ca atunci când vorbește, să scoată radicalul dintr-o propoziție, iar ce rămâne să îi iasă pe gură.
Dacă ar fi să procedăm ca domnul ministru, din cutia limbii ar putea să ne iasă următoarea frază tip eruditul Vanghelie: ”O țară a ajuns să fie condusă de oameni care îi vedem cât sunt de tolomaci, pe care nu știu carte, care ne e rușine cu ei, de care… este.” Acum, dacă tot vă plictisiți pe la minister, puteți să mutați în fraza dintre ghilimele pe-ul, de-ul, sau să le eliminați unde este cazul. O să vedeți ce distractiv e…