Premierul Carantin Covidiu Ludovirus Izolescu ne-a anunțat că avem ”Stare de urgență” care nu e chiar așa urgentă

0
52
10572048_160924657592003_9031460474117047376_o_23fd4.jpg

10572048_160924657592003_9031460474117047376_o_23fd4.jpg

Discursul premierului Orban s-a încheiat de două ore. Am stat să mă gândesc dacă să scriu aceste rânduri, dacă mai contează, dacă îi mai pasă cuiva. Le scriu…

Ieri, președintele Klaus Iohannis ne-a anunțat că va decreta ”starea de urgență”, începând de luni. Nu a precizat și ce presupune, așa că mulți dintre noi s-au apucat să caute textul de lege. Nu am mai trecut printr-o asemenea situație și deși știam cam ce înseamnă, era de bun simț să vedem exact ce presupune. Textul lasă loc de interpretări, mai precis lasă la latitudinea președintelui și Guvernului ce anume concret să impună ca set de măsuri obligatorii.

Oamenii au început să devină neliniștiți. Haideți să nu spunem panicați, pentru că nu i-am văzut călcându-se în picioare sau scoțându-și ochii. Au cumpărat mai multră făină și carne decât de obicei, astfel încât bănuiesc că au renunțat deja la ideea achiziționării mielului de Paște, nemaiavând pe unde să-l vâre. Asta să fie ultima noastră problemă…

Că ne-a împroșcat oculta mondială cu viruși, că l-au scăpat chinezii din laborator, că ne-a aranjat Putin, că Elvis trăiește, că făina va costa cât cocaina, asta nu avem de unde să știm. Știm că unii speculanți vor profita maxim. Cert e că avem o problemă mondială, că mor oameni și că ne chinuim să învățăm împreună cum să trecem prin asta, poate chiar cum să supraviețuim.

Am ieșit pe teren, făcând un tur al supermarketurilor ploieștene. Mă interesa mai puțin câte suluri de hârtie igenică iau, dar mă interesa în mod deosebit ce gândesc, ce-i în sufletul lor. Pensionarii erau chitiți pe orezul cu proprietăți constipative, care aduce cu sine și o economie deloc de neglijat de hârtie igienică. Se numește managementul resurselor și pare să fie aplicat judicios. Oricum, pensiile vor fi plătite la timp, pentru că e an electoral și ne împrumutăm în draci, de la toți dracii. Doamne, iartă-mă! Copiii se bucurau că vor avea în stoc mai multe ouă de ciocolată cu surprize și că ”dă-o-n untură de școală”. Cu adevărat îngrijorați erau adulții, oamenii activi profesional.

Acestă ultimă categorie, în cazul în care nu lucrează în industria alimentară și ramurile conexe, chiar aveau toate motivele să se întrebe: ”Noi ce facem de mâine? Mai mergem la muncă? Mai avem unde? Pentru cât timp? De unde bani de salarii, dacă activitatea aproape că a înghețat?”

Pe canalele oficiale se anunță că la ora 14.00 se fac precizări cu privire la măsurile care vor fi dispuse. Zic: ”Taci, că ne luminează ăștia, că măcar știm naibii cât stăm pe bară, că poate anunță ce măsuri compensatorii se iau în cazul agenților economici și angajaților deja loviți.” Apare ministrul M.A.I, Vela, cu un discurs gângav, silabisit în stil dăncilian, gol de conținut. Am pus-o! Va fi bine, ca să nu fie rău și să nu uităm să ne spălăm pe mâini.

Din nou, pe canalele oficiale, se anunță noi precizări la ora 18.00, de această dată dintr-o odaie de la Vila Lac 1, acolo unde se află încartiruit premierul cu drepturi depline, proaspăt reînvestit. Vine ceasul al 18-lea și apare omul. Solemn, din odaia cu fotoliu, țigara din fereastră și-o carte de bună guvernare ce-a lăsat-o pe noptieră, ne spune că de mâine chiar e ”stare de urgență” Aha! Ia, să vedem!

Și ascult. Aud că Guvernul României a luat toate măsurile, datorită cărora nu avem atât de mute cazuri, așa cum au fraierii ăia de spanioli și austriecii. Autolaudațio cu caracter vomitiv. Bine, nene, ești bun! Mai departe? Ce facem concret, de mâine? Adică, concret, ce nu avem voie să facem?

Și omul continuă. Avem stare de urgență, care nu e de urgență. Avem măsuri… în intenție. Avem specialiști care analizează, dar n-au ajuns încă la o concluzie. Avem guvern cu drepturi depline, care nu le utilizează. Avem firme în pragul falimentului și angajați în pragul șomajului și… ne gândim la ei. O să plafonăm prețurile la medicamente, ca să nu facă ăștia speculă. Probabil că reușesc cum au reușit cu prețurile la măști… M-am prins! Orban spunea că e stare de urgență, că e nasol, dar să mergem totuși la muncă, să ieșim mai cotit pe străzi, că vine acum ziua de 25 și trebuie să alimenteze cineva bugetul de stat și bugetele asigurărilor sociale. Așteptam să fiți la fel de rapizi cu măsurile concrete, la fel cum ați fost când, alături de colegii dvs. de la USR, imediat ați contestat la CCR ”legea dării în plată”, ca să protejați băncile.

Peste toate, premierul își continuă discursul și face un apel la populație să nu se panicheze și să nu golească magazinele. Adică, după ce anunți „stare de urgență” apoi nu spui nimic concret, care să dea siguranță populației, cum să nu fie panică?
În cazul multora dintre noi este panică, dar nu din cauza virusului, ci a dezastrului economic pe care îl potențați cu fiecare zi care trece.

Și ce este mai trist, tocmai citeam câteva comentarii, în care unii au început să o regrete pe CoViorica19, alt mutant politic, rezultat au infectării cu prostie umană, pentru care chiar nu există antidot.

Ca om, nu ca jurnalist, vă spun cu toată sinceritatea, domnule premier Orban, că prin nesiguranța dumneavostră, prin felul evaziv în care ați bălărit-o despre specialiști și posibile măsuri în analiză, prin felul în care mai bine nu ieșeați public decât să spălați varză, mi-ați dat un profund sentiment de nesiguranță, de neliniște. Aș fi vrut să scriu pentru cei care ne citesc, pentru interfața care se presupune că o reprezentăm în comunicarea dumnavoastră cu românii, că avem următoarele măsuri (???).

În cazul de față, tot ce știu este că trebuie să mă spăl pe mâini, deși o făceam mai des decât vă imaginați. Mai știu că, de mâine, în stiuația de urgență, pot să ies sau să nu ies pe stradă, că pot să plătesc sau să nu plătesc taxe și impozite, rate, că pot avea sau nu un loc de muncă, că depozitele sunt pline cu potol sau nu sunt, după cum lesne se observă în galantare, că pot să fiu sau nu amendat dacă respect sau nu respect autoizolarea. Și mai știu ceva: că pot sau nu pot să votez. Să nu vă mirați de resuscitarea PSD, pe care de data asta nu o mai puteți pune în cârca românilor care s-au… pe el de vot. Fiind aproape pe cont propriu, vor fi atât de ocupați să supraviețuiască, încât fix de vot nu o să le pese. Judecați-i, dacă mai puteți!

Și aș vrea să vă mai rog ceva: să nu mai râdeți sau să-i înjurați pe cei care și-au făcut provizii de făină. Sunt doar speriați de necunoscut, de perspectiva singurătății în fața unei probleme grave. Nu sunt nici proști, nici idioți, nici fomiști. Nu sunt de judecat, sunt de înțeles și de ajutat, cu sfaturi concrete, aplicate, cu măsuri economice reale, țintite către cei loviți în mod real de nebunia asta.

Închei aici, cu speranța că în această seară erați doar puțin obosit, că ați terminat țigărica uitată în scumiera de lângă noptiera aflată lângă fotoliul din odaia de la Vila Lac 1 și că mâine vă treziți și ne spuneți concret, ce e mai periculos: coronavirusul sau dezastrul economic care se prefigurează? Lăsând ironia la o parte, deși cam așa am reușit să trecem zâmbind peste toate necazurile, tot ce vă cerem este să ieșiți în public doar când aveți ceva de spus, ca să nu ne mai panicăm, văzând câtă nesiguranță emanați. Dacă nu vă descurcați, cereți-i consultanță Vioricăi. Nici ea nu știe, biata de ea, dar măcar mai faceți conversație, că tare greu mai e în autoizolare. Noapte bună! (până când?)

*Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here