32828.jpg

Potrivit unui document al Direcției Județene de Cultură Prahova, pe lista monumentelor istorice figurează obiective mai puțin cunoscute publicului larg. Printre acestea se numără și rezervaţia arheologică şi istorică de la Târgşorul Vechi se caracterizează printr-o mare varietate de edificii şi situri arheologice.

 

Cele mai vechi edificii ale acestei rezervatii sunt cele ale antichităţii, respectiv ruinele termelor romane ridicate de Legiunea a XI-a Claudia Piafidelis şi castrul roman din pământ din aceeaşi perioadă. Construcţiile aparţinând perioadei medievale se întind de la biserica lui Vladislav al II-lea1447-1456  până  în  perioada  lui  Brâncoveanu,  respectiv  Biserica  Albă  1570,  ruinele  casei domneşti lui Vlad Ţepeş 1456-1462, Biserica lui Mihnea Turcitu, Biserica lui Antonie Vodă1669-1672. Complexele arheologice se întind pe un interval de 10-11 milenii începând de la paleoliticul târziu şi până în secolele VIII-XI, importante fiind necropola birituală de la secolele I-II î. IH şi p.IH.

Ansamblul arheologic si istoric de la Targsoru Vechi reprezinta un obiectiv de mare importanta in istoria nationala si europeana. Componentele acestui ansamblu sunt inscrise in lista monumentelor istorice din judetul Prahova avand codurile PH-I-s-A-16216 - situl arheologic si PH-II-m-B-16773 - biserica.  Documentar, asezarea de la Targsoru Vechi este consemnata in prime le decenii ale secolului al XV-lea, iar la sfarsitul aceluiasi secol apare consemnata existenta unei manastiri. Asezarea de la Targsorul Vechi a adapostit unul din scaunele domnesti din Tara Romaneasca, functiune consemnata pana la sfârsitul  secolului al XVIII-lea prin documente si vestigii. Complexul includea pe langa biserica, sediu scaunului, domnesc, chilii, corp de garda, turn de intrare si incinta fortificata cu ziduri groase care se ridicau in jurul ansamblului.

Intre anii 1669-1672, Antonie Voda, domnul Tarii Romanesti din acea perioada, ridica in incinta veche o biserica tip nava cu turn clopotnita pe pronaos. In acest loc este posibilsa fi fost biserica ridicata de Vlad Tepes, a carei pisanie s-a descoperit in incinta complexului.  Ulterior, la inceptul sec. al XVIII-lea, domnitorul Constantin Brancoveanu realizeaza pictura bisericii si adauga un pridvor care este consemnat si in tabloul votiv desenat de Carol Isler, dar si prin investigatiile arheologice care au pus in evidenta temeliile acestui spatiu.

 

Cutremurele din sec al XIX, mai ales cel din 1938 au produs stricaciuni grave care s-au datorat si modificarilor survenite in prima jumatate  a acestui secol (largirea golurilor ferestrelor, spargerea cupolei originare si inlocuirea ei cu o turla).

In acelasi areal se afla si ruinele Bisericii Albe, mijlocul secolului al XVI-lea, cladita pe latura de NE a termelor  romane, a caror urme de fundatii au fost interceptate pe teren. In coltul de nord-est al rezervatiei studiile arheologice au evidentiat temeliile bisericii lui Vladislav al II-lea, sfarsitul sec al XV-lea. În coltul de NV al ansamblului  se afla ruinele bisericii lui Mihnea  Turcitul  biserica  de secol XVII  - XVIII, cu faze ulterioare de reconstructie.

Lucrarile de restaurare a acestui ansamblu au inceput cu biserica lui Antonie Voda, careia is-a refacut paramentul originar cu profile semicirculare, s-au readus golurile ferestrelorla dimensiunea lor originara, s-a reconstruit cupola pe naos dupa urmele lasate in ziduri si  s-a ridicat turul clopotnita pe baza urmelor lasate pe extradosul boltilor pronaosului si s-a restaurat pictura originara, completandu-se  suprafetele lacunare cu elemente care respecta imaginile vechi. Extrasele de pictura se afla, in prezent, in depozitul Muzeului de Arta din Bucuresti. A fost refacut si pridvorul, avand la baza temelia elementului de la inceputul sec. VIII si a desenului dupa tabloului votiv executat la miilocul sec. XIX de catre Carol Isler.

 

Pentru celelalte elemente, chiliile si corpul de garda s-au folosit temeliile acestor edificii, pastrate in buna masuta, iar pe baza descrierilor din documentele vechi s-au reconstruitcorpurile, marcandu-se  extensia zidurilor prin pereti subtiri, diferentiati crormatic de partea inferioara. Sediul scaunului domnesc s-a recuperat ca planimetrie pe baza temeliilor originare si a ruinelor beciului. Nivelul parterului s-a ridicat cu ziduri mai subtiri pentru a fi sesizata interventia contemporana, ziduri ce au fost zugravite cu alb. Etajul s-a reconstruit pebaza descrierilor din documente care amintesc principalele spatii: staretia cu cuhnia si incaperile pentru chilii, iar ca sediu al domniei, sala divanului si incaperile domnitorului si alesuitei sale.

Pentru a nu se incarca zidurile originare pastrate si marcate in interiorul camerelor, cu eforturile aduse de greutatea planseelor si a incarcarii din utilizare, s-a ales solutia unei structuri din lemn prefabricat, care prin stilpi compusi descarcape piloni forati pana la 8 m adancime, unde s-a interceptat stratul bun de fundare. Aceasta solutie a eliminat lucrari de subzidire a temeliilor si a alterat in mica masura situl arheologic. In mod similar s-a imaginat si structura chiliilor, a corpului de garda si a portarului de intrare. Au fost utilizate finisajele identificate in sapaturile arheologice, respectiv pavimente de caramida si pardoseli din lemn, obtinandu-se un ambient cat mai aproape de cel originar. Structura cu stalpi si grinzi din lemn lamelat ancorata de pilotii de fundatie a permis realizarea unor spatii adecvate temei si ofera expresivitate imaginii.

Biserica Alba a fost restaurata in ideea pastrarii sub forma de ruina, dar acoperita cu o suita de spatii boltite, marcandu-se limpede contemporaneitatea lucrarii. Fatadele pastrand numeroase repere au fost restaurate, conservandu-se substanta originara prin utilizarea unor tencuieli speciale si prin tratamente adecvate. Acoperisul a fost sprijinit pe stilpi din lemn ancorati pe piloti forati pentru a nu incarca zidaria originara.S-a executat un planseu intermediar, spatiile executate fiind destinate expozitiilor.

 

Traseul zidurilor termelor romane, marcat printr-o interventie a anilor 1960 - 1970 a fost evidentiat ridicandu-se zonele distruse si completandu-se zonele lacunare. Peste vestigiile romane pastrate, respectiv santurile de fundatie cu urme de mortar a fost dispusa o membrana  de geotextil, un strat de protectie de pietris si bolovani, nivelul la care s-a ridicat interventia de protejare a vestigiilor fiind nivelul de exploatare  al pardoselii  termelor.

Pentru a elimina  intruziunea ploii in sunprafata termelor s-a executat o copertina de protectie de mari dimensiuni care are structura din elemente din lemn lamelat si inchiderea din policarbonat. Biserica Mihnea Turcitul a fost restaurata in forma de ruina, sapaturile arheologice au marcat un nivel, probabil  cel al bisericii  lui Mihnea Turcitul, deasupra caruia in sec al XVIII –lea s-a ridicat  edificiul  al carui tronson  din zidul  de sud s-a pastrat. 

Ruinele temeliei  bisericii  lui Vladislav al II lea au fost restaurate cu aceasta ocazie, sapaturile arheologice punand in evidenta prezenta unui pronaos de mari dimensiuni neidentificat in investigatiile anterioare. Au fost amenjate intrarile in incinta medievala, accesul principal fiind marcat de un corp amintind bolta turnului originar descoperit de sapături si accesul de serviciu pe latura de sud a incintei. Au fost realizate alei pietonale si carosabile, precum si parcaje din dale de piatra si pietris.

Astfel restaurat complexul ofera multiple variante de punere in valoare alpatrimoniului, sali de expozitie, spatii pentru reuniuni, ateliere-picturii, sali de muzica, spatii de protocol. Reabilitarea acestui ansamblu a facut ca numarul turistilor sa creasca  exponential ajungandu-se  la circa 20 000 - 25 000 de vizitatori pe an.

sursa: Direcția Județeană de Cultură Prahova