Visele telepatice sugerează că fiinţele umane au capacitatea de a comunica telepatic cu o altă persoană, în timp ce acestea dorm.
Acest concept nu este unul nou, interesul ştiinţific în telepatie l-a manifestat şi părinţele psihanalizei, Freud. Iar Carl Jung credea, fără îndoială, în ipoteza hipnozei telepatice şi a dezvoltat chiar un sistem teoretic pentru a explica aceste evenimente "paranormale" de această natură.
"În ziua în care ştiinţa va începe să studieze fenomenele non-fizice, se vor face mai multe progrese într-un deceniu decât în toate secolele anterioare ale existenţei sale", afirma Nikola Tesla.
Potrivit lui dr. Stanley Krippner, profesor de psihologie la Universitatea din California Saybrook: ”O abordare experimentală a subiectului nu a devenit posibilă până când nu a fost disponibilă tehnologia psihologică din laboratorul fiziologic”.
În urma unui studiu început în anii ‘60, s-a descoperit că participanţii care au fost treziţi în perioadele de mişcarea rapidă a ochilor (REM), în mod frecvent, erau în stare să-şi amintească episoadele dintr-un vis.
Prin anii ‘60, Montague Ullman a început o serie de experimente la Maimonides Medical Center din Brooklyn, New York, pentru a testa ipoteza că oamenii ar putea fi pregătiţi să viseze ceva selectat aleatoriu. Cu alte cuvinte, persoanele ar putea alege ceea ce vor să viseze înainte de a merge la culcare. La scurt timp, după ce a început acest experiment, grupului i s-a alăturat şi cercetătorul Stanley Krippner.
Experimentele au durat mai mult de 10 de ani şi au generat rezultate semnificative statistice. În timpul experimentelor, a existat un "expeditor telepatic" şi un "receptor telepatic". Aceştia se întâlneau în laborator pentru o scurtă perioadă de timp, înainte de a fi plasaţi în camere separate şi de a merge la culcare. Pe expeditorul telepatic îl aştepta în camera de dormit un plic ce conţinea o imagine sau un desen. Receptorul telepatic a fost trezit intenţionat la scurt timp după REM, astfel încât cercetătorii ar putea avea un raport al visului.
"Aceste rezultate sunt fascinante, iar ideea că se poate influenţa visul altora deschide multe uşi. Deşi s-ar putea să nu înţeleagem procesul din spatele transferului de informaţii, avem dovada producerii acestuia. Acest lucru este destul de comun când examinăm fenomene parapsihologice – ştim ce se întâmplă, dar nu ştim cum”, a declarat Krippner.
Fizica cuantică a pus în lumină marea interconexiune din tot universul. O explicaţie posibilă este reţeaua cuantică. De exemplu, doi electroni care au fost creaţi împreună. Dacă trimiteţi unul în cealaltă parte a universului, celălalt va răspunde instantaneu, indiferent de distanţa faţă de celălalt. Aceasta este o modalitate de a interpreta cum totul este de fapt legat într-un fel. Einstein a numit acest fenomen "acţiunea înfricoşătoare de la distanţă".
Adevărul este că nu există nici o modalitate de a explica modul în care funcţionează. Cercetătorii implicaţi au fost doar în măsură să observe şi să înregistreze ceea ce se petrecea, care din nou este foarte comun pentru fenomenele parapsihologice.
În acelaşi timp, aceste experimente care implică visele, au dezvăluit că somnul e starea complet diferită de "realitate" despre care noi nu ştim prea multe. E o lume separată (sau cel puţin ne gândim că este separată) de lumea în care suntem "treji", Potrivit Collective Evolution.
Sursa: Collective Evolution
