La Ploiești, orice clădire, oricât ar fi de ternă, oricât ar fi de ruinată, prinde viață cu Artown, festivalul urban care, de atâția ani, colorează cădirile orașului. Artiști murali din toată țara, și chiar și de peste granițe, vin la Ploiești pentru a-și transpune arta pe clădirile din oraș care, astfel, parcă prind viață.
„Cusut cu iubire” este una din lucrările Artown care îmbracă fațada unei clădiri în ruină. Este un sentiment incredibil atunci când privești clădirea „rănită”, la propriu, care este ținută în viață de iubirea cusăturilor care o acoperă.
Unde se află „Cusut cu iubire”
Lângă Fabrica UZUC, acolo unde pereții poartă încă ecouri metalice și trecerea vremii, apare un mesaj care nu maschează ruina, ci o îmbrățișează. „Cusut cu iubire”, lucrarea Laurei Soneriu realizată împreună cu Ciprian Tauciuc, funcționează ca un gest delicat într-un loc dur. Un dialog între o rană arhitecturală și mâna care o repară.
„Pentru Laura, sculptura este mereu despre condiția umană, despre tensiunea dintre forme ascuțite și contururi moi, dintre gol și plin, dintre lumină și absența ei. O dualitate care definește fiecare ființă și fiecare poveste. Aici, această sensibilitate se mută în spațiul urban, transformând o fațadă rănită într-un organism viu, care poate fi atins și reconectat.
Intervenția propune o conștientizare, dar și o acțiune: să revedem locul, să apreciem istoria, să recunoaștem munca celor care au construit înaintea noastră”, sunt de părere reprezentanții Artown.
„Cusut cu iubire” și legătura dintre trecut și prezent
Așa cum, în anii ’80, mamele și bunicile coseau cu grijă lucrurile uzate, nu pentru că trebuia, ci pentru că iubirea se manifesta prin reparare, tot așa lucrarea invită generația prezentă să „coasă” fragmentele patrimoniului nostru arhitectural. Să nu trecem nepăsători pe lângă ce e crăpat, ci să înțelegem că valoarea se păstrează prin gesturi mici și repetate.
Firul roșu devine simbol și declarație. O cusătură vizibilă, între plin și gol, exact cum lucrează Laura în sculpturile ei: un echilibru între tensiune și tandrețe. O legătură afectivă între trecutul industrial al Ploieștiului și prezentul creativ care încearcă să-i dea un alt sens, explică reprezentanții festivalului.
Lucrarea se adresează tuturor celor care simt atașament față de arhitectura și istoria României, dar mai ales celor dispuși să vadă frumusețea în ceea ce este deja acolo.
Ce alegem să păstrăm. Ce repară relația noastră cu trecutul. Și cel mai important început.
