Cum arată Iașiul, un oraș municipiu reședință de județ care, teoretic, ar trebui să fie pe picior de egalitate cu Ploieștiul. Doar teoretic… În realitate, orașul din Moldova se compară cu Ploieștiul doar din punct de vedere al numărului de ciori la care, se pare că nici administrația de acolo nu le-a dat de cap. În rest… zeci de ani distanță!
Nu vorbim de clădirile emblematice ale orașului, la care nu avem „soluții”, noi nu avem așa ceva, și gata. Nu avem o clădire ca cea a Palatului Culturii din Iași, nu avem o clădire ca cea a teatrului de acolo, și exemplele pot continua. Dar asta nu este vina administrației locale. În schimb organizarea centrului civic al orașului este vina administrației, care la noi lipsește cu desăvârșire.
Nu am stat mult în Iași, dar m-am plimbat suficient cât să mă bucur de aerul boem al orașului, să beau o limonadă pe stradă și să admir terasele din zona pietonală.
O plimbare între Palatul Culturii și Piața Unirii este „edificatoare”, dovadă că într-un oraș cu o administrație cu viziune se poate face ceva cu adevărat frumos. Pietonala din Iași, cu tarabe și bănci pe margine, cu oameni plimbându-se dintr-o parte în alta a ei, arată cu adevărat a oraș european.
Am văzut turiști mulți dar, este adevărat, în zilele în care am fost acolo era și un festival, așa că prezența acestora era, poate, mai mare decât de obicei. Dar, cu atât mai mult, curățenia de pe străzi era impecabilă, exact ca la Craiova, ceea ce este doar de lăudat.
Aspecte neplăcute în Iași
La ce se compară Ploieștiul cu Iașiul? La ciori, bineînțeles! Dar, cred că totuși, și la acest capitol Iașiul ne depășește. În centru, în Piața Unirii, atunci când își iau zborul stolurile de ciori, aproape că nu te mai auzi cu cel de lângă tine de croncănitul lor și cerul se înnegrește. E sinistru de-a dreptul.
Am prins un astfel de moment seara, și mi s-a ridicat părul pe ceafă! Mi-am adus aminte de acum câțiva ani, când obișnuiam să mă plimb pe bulevard în Ploiești (între timp am renunțat la acest obicei, tocmai din cauza ciorilor), și, când se ridicau din castani, nu mai nimeream să fug spre casă. Horror!
La Iași momentul a fost neplăcut, e adevărat, dar eram la adăpost sub umbrela unei terase din Piața Unirii, așa că nu mi-a fost chiar așa rău.
Un alt aspect neplăcut este prezența cerșetorilor și a oamenilor străzii… cam mulți și cam insistenți. În Iași cam la tot pasul în centru vezi cerșetori. Mi s-au părut mai insistenți decât cei din Ploiești și, chiar și când am grăbit pasul, tot n-am scăpat de gura lor.
„Tarifele” cerute sunt mai mari… deh, oraș turistic, nu ca Ploieștiul. Dacă acasă oamenii străzii îmi cer „2-3 lei”, la Iași mi-au cerut „5-10 lei”…. adică, să ne înțelegem, da? Cred că, dacă le dai 2 lei, te mai și înjură. Așa că… nu dai.
De asemenea, în centru, pe străzile lăturalnice, sunt indivizi destul de dubioși care stau „agățați” de garduri și dimineața și seara. În timpul zilei nu prea i-am văzut, probabil se ascundeau de caniculă.
Concluzii după o vizită la Iași
Prețurile la terase sunt aceleași cu cele de la restaurantele ploieștene. Nu pot să spun aceleași cu terasele ploieștene din centru pentru că noi nu avem terase cum trebuie în centru. A, pardon… noi nu prea avem centru.
Recunosc, m-am obișnuit să mă plimb prin orașele din țară și să vin foarte încântată de ce am văzut acolo. Mi-a plăcut și la Iași. Este peste Ploiești, evident, dar… nu pot să spun că m-a dat pe spate. Nu se compară cu Clujul, Oradea, nici măcar cu Craiova… sau poate nu am știut eu să-l „văd”.
Nu discut despre parcuri și muzee, parcurile din Iași fiind cu totul altceva față de cele din Ploiești, deși și ei au oamenii lor certați cu legea. Nu știu cum însă, la ei se păstrează curățenia, nu se fură flori și nu se vandalizează locurile de joacă. M-am uitat după camerele de supraveghere, nu am observat niciuna evidentă, așa, ca la Craiova de exemplu. Și, cu toate acestea, este o curățenie exemplară.
Acestea sunt concluziile unei vizite turistice însă. Nu am călcat însă în cartierele mărginașe ale Iașului, nu am fost la periferie și nu am interacționat prea mult cu localnicii.
Deși Iașiul nu este un oraș care să fi avut un impact puternic asupra mea, recunosc faptul că este peste Ploiești și, mi-aș dori să avem și noi, măcar o zonă pietonală, cu terase și flori, unde să pot ieși seara să stau cu prietenii „la un pahar de vorbă” și să am de unde alege.
Am speranța că ne îndreptăm în acea direcție și că, în scurtă vreme, se va găsi o soluție și pentru zona de promenadă a ploieștenilor. Mai e puțin…
