Joi, 29 februarie 2024, la Casa Sindicatelor din Ploiești a avut loc spectacolul lui Horațiu Mălăele, „Sunt un Orb”. Deși se joacă de mai bine de 15 ani pe scenele din toată țara, recunosc, spre rușinea mea, nu ajunsesem să-l văd. Dar joi nu am mai ratat ocazia!
Cred că ultima dată când îl văzusem pe Horațiu Mălăele fusese cu foarte mulți ani în urmă în „Dineu cu Proști”, pe scena Teatrului Național din București, alături de regretatul Ion Caramitru și Șerban Ion. Magistral și atunci!
Este foarte ciudat cum un actor, cu al cărui stil nu rezonezi, pentru că, recunosc, nu rezonez în totalitate cu Horațiu Mălăele, te poate face să-ți placă un spectacol. Mi-a plăcut „Dineu cu proști”, iar „Sunt un Orb” a fost de-a dreptul colosal!
Este incredibil cum, un singur om poate face un asemenea show! Mălăele este „One Man Show” și, este evident, că putea ține sala „în priză” și mai mult de o oră și jumătate, cât a durat spectacolul.
De la extaz la agonie, de la hohote de râs la hohote de plâns, cam așa s-ar putea rezuma spectacolul de aseară, iar publicul a fost în delir. Și Mălăele a simțit asta…
Este foarte complicat, ca actor, să fii „total”. E cumplit de greu să faci publicul să râdă în hohote pentru ca, la nici o oră după, să-l faci să plângă în hohote. Și tot acest noian de sentimente și trăiri să le faci având în față doar… un microfon. Puțini, foarte puțini actori sunt capabili să facă asta, iar Horațiu Mălăele este unul dintre acești puțini „aleși”. Pot afirma cu tărie că este, ceea ce se numește „un actor COMPLET”.
Dar să revenim la spectacol…
Interacțiunea permanentă și spontană cu publicul a fost sarea și piperul spectacolului. Un telefon sunând în sală: „Sună un telefon! Hai, răspunde! Poate mă caută pe mine!”, a fost reacția maestrului, care a stârnit hohote de râs în sală. Evident, a fost deranjat de sunetul telefonului, dar a parat extraordinar și a făcut o sală întreagă să râdă în loc să se enerveze.
Un alt moment memorabil a fost, la începutul spectacolului, când un domn din primul rând s-a ridicat și a ieșit puțin din sală. „Uite, domnul deja pleacă! S-a prins despre ce e vorba…”, a comentat maestrul făcând o sală întreagă să râdă și să-și îndrepte atenția spre domnul care încerca să părăsească sala cât mai discret. Nu i-a ieșit, din păcate pentru el.
„Bine ați revenit!”, l-a interpelat Mălăele când acesta s-a întors la locul lui. Și sala a izbucnit din nou în râs.
„Fracturile” unui spectacol sunt deliciul
De peste 20 de ani, potrivit spuselor artistului, acest spectacol „se plimbă” prin toată țara. Sigur, pentru a umple de fiecare dată sălile, show-ul are nevoie de „variațiuni”, sau „fracturi”, cum le spune interpretul.
Spontaneitatea îl ajută foarte mult și, din această cauză, interacționează mereu cu cei prezenți în sală. Nu, biletele nu sunt ieftine, și el știe asta. Așa că, atrage inclusiv atenția asupra acestui aspect și face un moment umoristic din asta. Și îi iese…
Cred că singura „fractură” mai puțin inspirată a fost momentul de stand-up al fiului lui, Bogdan. Nu neapărat că nu ar fi talentat, dar este altă generație, cu un alt stil, care nu se completează deloc armonios cu cel al tatălui. Un spectacol al lui, personal, sau împreună cu alții pe același calapod, cred că ar fi fost mai inspirat.
„Fractura” respectivă a fost destul de bruscă pentru publicul din sală, care nu a reușit să schimbe macazul atât de repede sau de mult, astfel încât, deși momentul s-a vrut a fi unul comic, nu prea s-a râs în sală. Poate s-ar fi râs dacă ar fi fost publicul calat altfel… nu așa.
Pe de altă parte, este foarte greu să intri într-un spectacol al lui Horațiu Mălăele, chiar dacă te numești tot Mălăele… Este doar o opinie… 😉
Spectacolul „Sunt un Orb” de la Ploiești a umplut sala. Evenimentul a fost „sold out” și nici nu avea cum să fie altfel.
Horațiu Mălăele nu este doar „un nume”, maestrul reușind, chiar și la 71 de ani (sau 61… 😉), să umple o sală nu doar pentru că „dă bine”. El este, cu adevărat, „One Man Show” și îl așteptăm oricând la Ploiești!
