Încă de mici am fost crescuți cu anumite imagini-simbol ale orașelor lumii: Turnul Eiffel, Statuia Libertății, Collosseumul și, bineînțeles, Turnul din Pisa care, mai ales în desene animate, era reprezentat mereu în cele mai haioase situații.
În urmă cu mulți ani, într-o seară, după închiderea sa, am ajuns să-l văd pentru prima oară. Bineînțeles că nu m-am putut abține să nu mă fotografiez cu el în ipostazele binecunoscute acum pe întreg internetul. Acum însă, mi-e puțin jenă să scot vechile fotografii și să mă uit la ele. „Ce minte de copil aveam!”, mă gândesc mereu. Și am dreptate…
Cum am ajuns înapoi acasă, fiică-mea cea mare m-a luat la rost: „Cum adică n-ați făcut poze din alea de care face toată lumea, cu turnul când îl sprijiniți ?!?!? Eu numai asta aș fi făcut!”, mi-a reproșat, deși nu a vrut să meargă cu noi în excursie…
Cum e să urci în Turnul din Pisa
Recunosc, dacă aș fi știut ce presupune experiența urcării, aș fi urcat de prima dată când am avut ocazia. Nu m-a tentat pentru că am urcat mereu în fel de fel de turnuri prin toată Europa, prin domuri, cupole și alte cele. Cam toate, cele cu scări, sunt la fel, așa că nu mă așteptam la altceva nici de la Turnul din Pisa.
Nu mică mi-a fost mirarea să constat că, încă de la primele trepte, este cu totul altceva decât am experimentat eu până atunci. Inițial am crezut că, din cauza oboselii (deși era dimineață, dormisem bine, dar aterizasem în Pisa cu o seară înainte destul de târziu…) tinde să mi se facă rău, să mă ia cu amețeală.
Citește continuarea pe www.vacanta-ta.ro.
Cum ți se pare subiectul?
Avem si la Ploiesti un turn inclinat: blocul de langa Kaufland Vest.