Pe drumul spre Monemvasia, Mihai ne-a avertizat că ne așteaptă ceva absolut inedit și diferit față de ce am mai văzut până acum. ”O să fiți complet nepregătiți să vedeți așa ceva”, ne-a spus privind complice la Mircea. ”Nu că nu-și imaginează, a zis Mircea. NU AU CUM să-și imagineze așa ceva”, a completat.
Au avut dreptate amândoi ne-au așteptat două zile de basm, timp în care n-am avut când să mă apropii de taste, ca să scriu în jurnal. Scriu aceste rânduri din același loc de unde am scris și începutul primului episod, taverna domnului Michalis din Mandrakia, unde am revenit după două zile de poveste.
Așadar, din nou ne-am trezit în ”open sea”, din nou am luat în stomac tot răul de mare, din nou mi-a venit să mor. Până la un punct, și anume când ne-am apropiat din nou de continent și ne-am întâlnit cu un banc de delfini. Cinci sau șase, au început să facă salturi la câteva zeci de metri de noi.
Indiferent cât de rău m-am simțit, am uitat de toate, privindu-i.
E o stare unică pe care ți-o creează o astfel de întâlnire. Puțin mai târziu, ne-am intersectat cu o țestoasă care, cumva, reușise să se întoarcă cu burta în sus și se chinuia să revină în poziția corectă.
Citește continuarea pe www.vacanta-ta.ro.
