Revista “Atitudini” a Casei de Cultură „I. L. Caragiale” Ploiești ne transmite astăzi un text, aparținând lui Ion Bogdan Lefter, despre ediția 2022 a Târgului de carte Gaudeamus, ce a avut loc în decembrie.
„Ace” culese de la ediția 2022 a Tîrgului de carte Gaudeamus. Le înfig rapid în pernuță (oare mai există „pernuțe de ace”?!) în noaptea de după închidere, 11 spre 12 decembrie. De data asta – nu doar cu intenții critice: înșirui scurte observații despre cum a fost acum, la reluarea după 2 ani „săriți” din cauza pandemiei. Note „la cald”, nu neapărat „ace” fierbinți!
- Două zile fără public. Miercuri 7 și joi 8 decembrie nu ajung la ROMEXPO. Agendă încărcată: un curs și alte treburi la Universitate, emisiuni de televiziune („arde” subiectul intrării noastre în „Spațiul Schengen”, adică al refuzului Austriei de a ne accepta!), vernisajul multiplu „de sezon” de la Muzeul Național de Artă Contemporană – MNAC. Dar aflu de la „spionii” mei, și miercuri, și joi, că tîrgul de carte e aproape gol: încă n-au venit vizitatorii!
- Documentare nocturnă. Parcurg listele parcă infinite de lansări de la Gaudeamus. Se mai și improvizează în materie: ies cărți de sub tipar în ultimul moment, chiar și-n timpul tîrgului, și sînt și ele aduse în fața publicului ca și cînd ar fi fost minuțios pregătite, încît, pînă la urmă, bilanțul real e mai bogat decît indică programul pregătit din timp. Dar ce-i pe site… se sparie gîndul!: sute de nume de autori de care n-am auzit, iviți de nicăieri, fără să-i poți măcar bănui c-ar fi tineri talentați, căci titlurile cărților, ridicol-„poetice”, intens-patetice, involuntar-comice, nu îndreptățesc nici o speranță. Marea majoritate a prezentatorilor, care ar trebui să fie critici sau scriitori cunoscuți, cu un capital de onorabilitate care să le justifice prestațiile, vin din același anonimat. Iar cei ale căror nume le recunosc totuși au „reputația” mediocrității și-a disponibilității de-a firitisi pe oricine. Imagine jalnică de maree a veleitarilor care îneacă tîrgul…
- Ziua a 3-a: tot puțină lume. Ajung la ROMEXPO vineri după-masă pentru lansarea Operei poetice a lui Ioan Flora, la standul Editurii Muzeului Literaturii Române din București. De la prînz încoace a început practic weekend-ul. La ora asta se umpleau tîrgurile de carte de dinaintea pandemiei, și Bookfest-ul, și Gaudeamus -ul. Acum și aici – tot puțină lume. Mici grupuri de invitați la lansări deocamdată izolate. Și personalul editurilor, cîte două-trei persoane la fiecare stand. Mai aranjează cărțile pe rafturi, li se-aud și vocile stînd de vorbă, de unde senzația că tîrgul dă oarecari semne de viață…
- Sîmbătă dimineață: explorare „la pas”. Ajung foarte devreme, la 10, ora deschiderii, fiindcă trebuie să vorbesc la o lansare programată, bizar, chiar acum. Îmi fac datoria și pe urmă dau o tură prin tîrg „la pas”, cu o cafea bună în mînă, cumpărată de la un stand-tonetă cu dulciuri și alte produse, parte dintre ele orientale. Tot puțină lume, însă la ora asta e normal să fie așa. Cu destul timp la dispoziție pînă la următoarele prezentări de cărți la care sînt invitat să „oficiez”, profit de avantajul bunei vizibilități și-al liniștii relative. Tîrgul arată bine, ca de obicei: bogat, colorat, luminos, cu aspectul cosmopolit al categoriei. Culoarele – largi ca la Bookfest-ul din vară, ceea ce indică în continuare un număr mai scăzut de expozanți decît înainte de pandemie. O porțiune centrală, destul de întinsă, e ocupată de un… anticariat cu cărți citite, uzate, rufoase, în contradicție cu ideea de prezentare a producției editoriale recente și de ultimă oră. Soluție de compensare a lipsei de participanți?! În standurile cele mai atrăgătoare stau la vedere noile apariții mai de soi, iar pe mese și pe rafturi sînt etalate și cărțile cele mai bune din ultimii cîțiva ani, așa că imaginea generală e onorabilă, nu ne lăsăm înghițiți de mareea înainte-amintită…
- Premii amînate. Mă interesez ce se întîmplă cu premiile pentru traduceri în și din românește, pentru care am jurizat ani buni înainte de pandemie împreună cu Denisa Comănescu. Aflu de la organizatori că n-au mai avut fonduri pentru laureați și că probabil se vor acorda la un moment dat, după tîrg. Cine știe cînd, cine știe dacă…
- Năvala de sîmbătă la prînz. La 11, la 12, la 12 și jumătate discut cu unii-alții despre cît de puțini vizitatori și-au făcut apariția. Pentru ca pînă la ora 1 imensa hală-„pavilion” să se aglomereze brusc și să redevină furnicarul tîrgurilor de carte dintotdeauna. Sînt programate astăzi și cele mai multe lansări de cărți ale unor autori de bună calitate, cu prezentatori prestigioși, așa că se îndesește și „protipendada” intelectuală. Și cresc vînzările, făcîndu-i pe editori să spere că vor evita eșecul care se contura la orizontul zilelor precedente!
- O generație absentă. Apropo de „VIP”-urile literar-editorial-culturale, mi s-a confirmat constatarea din vară, de la Bookfest, de la reluarea tîrgurilor de carte după cei 2 ani și ceva de pauză: am simțit atunci o strîngere de inimă dîndu-mi seama că aproape a dispărut din peisaj generația vîrstnică, cea de deasupra „valului” nostru literar. Unii s-au stins din viață, iar supraviețuitorii, șubreziți, stau oricum în case, evitînd să se expună în condițiile pandemiei care nu s-a terminat încă. Apoi – reprezentanții „promoției” intermediare, ajunși la septuagenariat, marcați și ei de vîrstă. Întîlnesc și cîțiva colegi ai mei de serie care se resimt vizibil din cauza unor probleme de sănătate. Anii trec pentru toată lumea…
- Duminică – „pasez”! Tîrgul – un „joc cu cărți”, cînd „la pas”, cînd în fugă de la un stand la altul, între lansări. După maratonul de sîmbătă, duminică „pasez” altfel, cum fac… cartoforii „jocurilor de cărți”! Culeg și-acum prin telefon informații de la fața locului. Din nou lume multă, nu chiar ca ieri, dar contează: se mai fac vînzări care să suplinească „cvasi-falimentul” de miercuri-joi-vineri. Per total, o ediție modestă, mi se spune. Cu aspectul general pe care l-am constatat: normal, onorabil. Aparențe salvate. Mergem înainte…
