Urmare de AICI
Pentru că în larg era vânt puternic, vasele intrau unul câte unul în marină. Cel mai probabil veneau de pe insulele apropiate, ne-am dat seama. În timp ce făceam planul pentru ziua în curs, în apropierea noastră a andocat un velier sub pavilion polonez.
Echipajul era compus dintr-un căpitan și cinci sau șase doamne 55+. Beau șampanie și erau destul de agitate. Ne-am gândit că era de la valurile prin care trecuseră. Naivi, habar n-aveam ce ne pregăteau pentru seară.
Până la venirea nopții, aveam o zi întreagă în față, doar pentru uscat. Fix vizavi de noi era un centru de închiriat mașini și scutere, așa că nu ne-a fost deloc greu să ne decidem că vom pleca să vizităm insula. Înțeleg că este un obicei răspândit printre pasionații de sailing acela de a-și rezerva o zi de cutreierat câte o bucată de uscat.
După ce am mâncat poate cea mai bună omletă din viața mea la o tavernă ținută în viață de un bătrânel simpatic, am stabilit că cel mai bine este ca unul dintre căpitani să rămână pe vas. Având în vedere vântul care venea în rafale inclusiv în marină, era foarte ridicată probabilitatea de a apărea accidente.
Citește continuarea pe www.vacanta-ta.ro.
