Toamna se numără…amintirile din locurile frumoase vizitate pe durata verii! Iar anul acesta, pașii ne-au fost purtați către Grecia, pe o insulă mai puțin cunoscută turiștilor români, una care se abate de la asocierile pe care mulți le fac atunci când aud de ținuturile elene.
O zonă unde muntele urcă de la nivelul mării, unde apa dulce și apa sărată oferă oaze de răcoare și un spectacol senzațional al culorilor. Un loc plin de poveste despre care se spune că a fost preferatul zeilor pentru a-și desăvârși ritualurile misterioase.
Ca să ajungem pe insula Samothraki, am ieșit din țară pe la Giurgiu, am traversat Bulgaria până la granița Makaza pe unde am pășit în Grecia. De aici, direcția ne-a fost către portul Alexandruopolis. Ne-am îmbarcat mașinile pe un ferry-boat, noi am urcat pe altul, iar în vreo două ore am ajuns la destinație: portul Kamariotissa de pe Samothraki. O porțiune de pământ, situată în nordul Mării Egee, care se impune prin altitudinea sa, conferită de Muntele Saos, cu cel mai înalt vârf: Fengari (1611), un traseu pe care-l parcurgi în întregimea lui, ținând cont că pleci de la nivelul mării.
Este a treia ca înălțime, după Creta și Evia, iar numele său se traduce în „Tracia cea înaltă“. O insulă micuță, ovală, cu o suprafață de numai 178 kmp, Samothraki a avut un fel de magnet încă din cele mai vechi timpuri.
A fost aleasă de zei pentru ritualuri misterioase. Dovadă sunt ruinele din Palaeopoli, oraș situat pe țărmul de nord al insulei. Zidurile au fost constuite în stilul masiv Ciclopic. Dacă ajungeți în zonă, respectați delimitările pentru că, în caz contrar veți stârni furia localnicilor, dar și a celorlalți vizitatori greci pentru care acel templu încă are o doză importantă de sacralitate.
Mergând pe firul istoriei, aflăm că insula a făcut parte din Imperiul Bizantin până la 1204, când trece sub dominația Republicii Venețiene, pentru ca ulterior, în anul 1355, să devină proprietatea familiei genoveze Gattilusi. În 1457, Samothraki a fost ocupată de către Imperiul Otoman, iar în timpul dominației acestuia insula a fost numită Semadirek. În timpul războiului de independență al Greciei (1821-1831), în Samotraki a avut loc o răscoală a populației împotriva autorităților turce care s-a încheiat cu masacrarea celei mai mari părți ale populației. În 1913, ca o consecință a Primului Război Balcanic, Samothraki revine grecilor. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, insula a fost ocupată de bulgari pentru o scurtă perioadă de timp (sursa: wikipedia.ro)
Mai este cunoscută ca fiind și „insula caprelor”, iar la o scurtă călătorie veți înțelege din plin de unde vine numele. Patrupedele sunt peste tot, în căutarea de hrană. Dacă veți fi neinspirați și veți lăsa mașinile sub copaci, să nu vă mirați de unde v-ați ales cu niște urme de copite sau ușoare avarii. Pentru capre sunt trambulinele perfecte. Statistic, numărul caprelor este estimat undeva la 100.000, în timp ce populația permanentă se ridică la vreo 2000 de persoane.
În timpul sezonului, atunci când turismul își reia activitatea, insula devine animată, fiind redeschise tavernele și pensiunile.
CITEȘTE și O INSULĂ DE VIS, „PRIZONIERA“ UNOR AFACERIȘTI OPORTUNIȘTI
Insula nu are niciun aeroport comercial, iar legătura este asigurată doar de ferry-boat. Săracă în agricultură, bazată pe creșterea caprelor și pescuit, sursa principală de aprovizionare alimentară este asigurată de pe continent. Este și motivul pentru care nu veți găsi cele mai ieftine preparate. Cam la fiecare masă, am lăsat undeva la 15-20 de euro/persoană.
Preparatele din pește sunt delicioase. Iar taverna pe care o recomand este To Akrogiali, unde veți găsi un meniu în limba română, dar și un patron care este foarte plăcut și știe câteva cuvinte de-ale noastre pe care le-a învățat de la turiști. În plus, nota de plată corespunde cu calculele pe care vi le faceți în baza meniului. Și-s puținele locurile unde ni s-a întâmplat acest lucru. Atmosfera și peisajul sunt, de asemenea, de poveste.
Ce poți face în Samothraki?
Ca să vă bucurați din plin de această insulă vă trebuie cam de la șapte zile-n sus. Dar și o săptămână este suficinentă pentru că merită să lăsați câte ceva de făcut și vizitat și pentru reîntoarcerea pe această frumoasă creație a Divinității. Și nu spun doar cuvinte frumoase, ci vorbesc despre avalanșa de surprize pe care le oferă insula. Apusurile sunt o adevărată sursă de inspirație pentru fotografi și pictori, iar dacă într-o seară ați admirat din port cum se „îneacă” soarele, în altă zi apusul va oferi un spectacol diferit dacă va fi privit din Chora, orașul vechi al insulei, situat la vreo șapte kilometri de port și înconjurat pe jumătate de pereții impunătorului Saos. Pare o așezare agățată de munți, una pe care n-o vezi de jos, dar pe-ale cărei străzi nu te vei sătura să cutreieri și să-ți exprimi entuziasmul.
Un loc care îmbină amprentele celor care au trecut pe acolo. Vei găsit ceva turcesc, ceva de la bulgari, dar și de la greci. Căsuțele minimaliste, cu terase la fel, construite pe verticală îți dă senzația că te afli într-o mare grădină labirintică. Ieși dintr-o terasă, intri-n alta, prinzi cu vederea cam tot ce are vecinul de alături sau cel care-și are proprietatea sub terasa unde savurezi vinul sau o înghețată. Prețurile sunt ceva mai mari decât la Kamariotissa.
Este locul ideal însă de unde vă puteți face proviziile de suveniruri. Multe dintre ele au imprimeuri sau formă de capră, dar la fel de multe redau imaginea zeiței Nike (Victoria) înaripată.
Nu poți veni în Samothraki fără să te bucuri de minunatele canioane. Vei întâlni peste tot faimoasele vathre – piscinele naturale formate de mulțimea de cascade. Ochiurile de apă dulce sunt binevenite mai ales după ce te-ai încins câteva ore bune pe plajele insulei. Atenție la pietre și la adâncimea acestor „piscine“!
Pietrele, de altfel, sunt cam peste tot. Chiar și plajele care sunt descrise ca fiind cu nisip sunt departe de ceea ce știm noi ca fiind o atingere plăcută pentru tălpi. Există însă încălțămintea acvatică.
Și cine este dornic de ascensiune, poate vedea Egeea de sus, de pe vârful Fengari. Recomandat este să aveți ghid și să plecați dis-de-dimineață. Sunt ore bune de mers, iar muntele este expus bătăilor soarelui, nefiind o zonă împădurită.
Există și varianta croazierelor, iar ofertele le găsiți la recepțiile hotelurilor și pensiunilor. În mare parte, pentru distracția care are și un prânz inclus, costul este de 25 euro/persoană.
În linii mari, Samothraki a fost pentru mine o insulă a suprizelor, una care mi-a stârnit curiozitatea de o cunoaște mai bine și de a reveni cât de curând.
FOTO: