fbpx

WhatsApp_Image_2019-04-27_at_09.39.26_35cf9.jpegUn strop de verde, neatins de vremuri și poluare, un colț unde copiilor le va fi mai ușor să înțeleagă poveștilor marilor clasici români și locul unde adulții vor păși în lumea copilăriei lor, unde erau așteptați de bunici în casele modeste, dar extrem de primitoare. În Poiana Trestiei, din comuna Cosminele, ai parte de frumosul naturii, de imaginea a ceea ce a putut ridica mâna omului, cândva, dar și povestea general-valabilă a satului românesc în ziua de astăzi. Ultimii locuitori într-un loc în care autenticul și munca bătrânilor noștri își dau ultima „suflare“. Nu ezitați să dați o fugă, în această minivacanță, într-unul dintre cele mai frumoase locuri ale Prahovei.

La vreo 15 kilometri de Câmpina și vreo 45 de kilometri distanță de Ploiești, se află un loc unde Dumnezeu parcă și-a încercat talentul, care a fost desăvârșit ani buni de mâna omului pentru ca, acum, să se scufunde în uitare și nepăsare. Cătunul Poiana Trestiei, din Cosminele, este un colț de Rai, unde timpul a stat în loc. S-a oprit cam acum 10-15 ani, de când bătrânii au început să moară unul câte unul. De atunci, casele tradiționale, desprinse parcă din poveștile copilăriei noastre, au început să-și expună propriile dureri. Nelocuite, neîngrijite, doborâte de capriciile vremii, zidurile se deteriorează pe zi ce trece.

De când începi să urci drumul pietruit spre Poiana Trestiei ești întâmpinat de acea imagine pe care ai văzut-o la Muzeul Satului. Case vechi, cu tâmplărie sculptată manual, cu motivele tradiționale, cu prispe. Dai să intri în curte, să vorbești cu persoanele care le locuiesc. Te izbești însă de porțile ferecate de un lanț gros și-un lacăt mare.
Îți continui drumul, iar la câțiva metri, te lovește o imagine care-ți apasă greu pe suflet. O casă care stă să pice, dar care mai poartă urmele unei frumuseți cu care, în urmă cu 10-20 de ani, se impunea în cătunul din Cosminele.

Publicitate - continuă să navighezi
Continuă să citești

Pe măsură ce avansezi, descoperi un colț de lume plin de antiteze. Unul în care Dumnezeu a „picurat“ câte puțin din toate, într-o armonie desăvârșită, dar de care omul a uitat să se mai bucure. Tinerii au plecat spre oraș unul câte unul. Odată ce-au descoperit confortul, au refuzat să revină la casele bătrânești aflate într-un loc greu accesibil, unde până mai acum câtva timp chiar și cu căruța ți-era dificil să te deplasezi.

Toată povestea locului care o să vă rămână în minte și-n suflet, o găsiți pe
Cătunul din Prahova unde mai locuiesc doar trei familii. Casele bătrânilor sunt „înghițite” de natură și de nepăsare

Foto:

WhatsApp_Image_2019-04-27_at_09.39.26_dab42.jpeg

WhatsApp_Image_2019-04-27_at_09.43.14_9baed.jpeg

imagine din interiorul unei case

WhatsApp_Image_2019-04-27_at_09.43.37_3bb7d.jpeg

lacul din Poiana Trestiei

WhatsApp_Image_2019-04-27_at_09.42.30_bef68.jpeg

WhatsApp_Image_2019-04-27_at_09.40.20_c4603.jpegWhatsApp_Image_2019-04-27_at_09.40.55_ea7bc.jpeg

image fea75
Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596 - doar text, foto și video.

Comentează cu profilul tău de Facebook

Liliana Maxim Minculescu
redactor
Mai multe despre autor și articolele sale

...
970.jpg