Norii incertitudinii încă nu s-au risipit de pe piaţa financiară spaniolă şi nici nu există licăriri că va apărea soarele pe undeva. Este uşor să intri în panică atunci când în jocul ruletei finanţelor se află aproape tot patrimoniul tău (oricare ar fi suma), dar nu trebuie nici să cazi în capcana exagerării disproporţionate.
În ciuda situaţiei economice a ţării, este timp pentru a analiza erorile comise de toţi. Pentru analişti precum Daniel Pingarrón, de la compania IG Markets, ceea ce îi alungă somnul investitorului spaniol este posibilitatea ca datoria spaniolă să coboare până la nivelul "junk" şi îşi doreşte ca restructurarea ei să se clarifice cât mai repede, ca de altfel şi situaţia bancară actuală.
Totuşi, analişti precum Simón Pérez şi Marcos Cirera relatează în cartea intitulată 'Defiende tu dinero' (Pune-ţi banii la adăpost) alte temeri mai mari şi menţionează modalitatea de a "ne proteja" de ciză. Vom dezvolta principalele "fobii" financiare şi vom explica modul cum le putem combate într-o formă partică.
Prăbuşirea băncilor
Criza a început cu căderea marilor instituţii financiare care a trebuit să fie salvate de state, pentru a nu destabiliza întregul sistem. În absenţa unei restructurări a întregului sistem bancar, Simón Pérez consideră "destul de probabil" ca cei care îşi au tot patrimoniul încredinţat într-o singură bancă, să aibă pierderi în următorii trei sau patru ani.
Care ar fi antidotul pentru a vindeca acest rău? Simplu: este suficient să nu punem toate ouăle în acelaşi coş. Cheia pentru protejarea banilor constă în "diversificarea investiţiilor", după cum argumentează Nuria Álvarez, analist la serviciul de borkeraj Renta 4. Adică, să nu păstrăm toate economiile în aceeaşi bancă sau în acelaşi produs. Mai mult, Pérez şi Cirera recomandă retragerea banilor din balanţa băncilor, investind în mari companii. "Banii trebuiesc împrumutaţi altor sectoare în afara celui financiar", indică Pérez.
"Mai sunt multe de făcut în sectorul financiar, dar s-au făcut paşi importanţi, mai ales din luna iulie", comentează analistul Nuria Álvarez. Temerea legată de falimentul sistemului bancar începe să se risipească graţie noilor progrese făcute de Banca Centrală Europeană şi de Uniunea Europeană. "Uniunea bancară şi structurarea "băncii rele" sunt două aspecte care-i preocupă pe investitorii spanioli", asigură Daniel Pingarrón care recomandă "investiţiile în două mari bănci spaniole – Banca Santander sau BBVA" – deorece oferă garanţii mai bune în cazul în care ceva va merge rău.
O altă opţiune, conform lui Pérez, ar fi depozitarea unei părţi din bani în fondurile de investiţii. "Când cumperi un fond, cumperi o obligaţiune cu venit fix la 20 sau 30 de companii diferite", explică analistul catalan. Astfel, se poate diversifica patrimoniul la nivel internaţional şi, mai ales, la nivel multisectorial în modul cel mai rapid şi simplu.
Statul spaniol şi datoria sa
"Se poate ajunge la situaţia în care statul – din dorinţa sa de a salva băncile – poate rămâne el însuşi fără resurse", argumentează Simón Pérez. Fără a se şti dacă până la urmă va exista sau nu o salvare a Spaniei din partea UE, cel mai recomandabil, conform acestor exoperţi în finanţe este să nu se cumpere datorie spaniolă.
"Îi sfătuim pe investitori să aibă o mică expunere la datoria publică spaniolă", indică Pérez. Acest lucru nu înseamnă că statul va intra în faliment, dar în cazul în care situaţia se va înrăutăţi, banii noştri ar putea fi mai în siguranţă dacă ar fi investiţi în obligaţiuni din alte ţări precum Luxemburg, Franţa sau Germania.
Mulţi experţi sunt de părere că a cunoaşte dacă până la urmă va exista o salvare şi a şti la ce condiţii se expune statul, i-ar linişti pe investitori. Unii consideră că este chiar bine pentru Spania să apeleze la ajutorul european, deoarece astfel, "s-ar reactiva cumpărarea de obligaţiuni din partea BCE", indică Daniel Pingarrón. În plus, "statul nu poate da faliment", concluzionează Nuria Álvarez, şi mai ales dacă se beneficiază de sprijinul Uniunii Europene.
Cum să scăpăm de o posibilă reţinere a depozitelor
Cea de-a treia temere financiară, conform lui Pérez y Cirera ar putea-o reprezenta eventualitatea ca în Spania, să aibă loc o reţinere a depozitelor (pentru a se evita ieşirea banilor din sistemul bancar, evitându-se astfel, panica şi prăbuşirea sistemului – n.trad.) – aşa cum s-a întâmplat cu Argentina în urmă cu 10 ani. Analiştii de piaţă resping în totalitate apariţia unei astfel de situaţii pe termen scurt sau mediu, dar din experienţa trăită, se extrag două soluţii practice.
Prima soluţie ar fi deschiderea unui cont bancar în străinătate. Inconvenientul acestui procedeu este costul său ridicat şi complexitatea operaţională. În majoritatea cazurilor – după cum explică Pérez – instituţia reclamă "de la 0,8% la 1% pentru a menţine deschis contul bancar". Pe de altă parte, existând o slabă posibilitate de reţinere a depozitelor, cel mai bun sfat este renunţarea la această idee.
Cealaltă opţiune este mult mai simplă. Este vorba despre a merge la orice bancă spaniolă şi a cumpăra fonduri de investiţii internaţionale gestionate şi aflate în custodia instituţiilor străine. "De exemplu, cumpărăm prin banca La Caixa obligaţiuni ale Morgan Stanley care ar acţiona ca administrator al banilor care s-ar afla în custodia Bank of America", expune Pérez. În această ipoteză, banca spaniolă ar acţiona doar ca o instituţie care comercializează, iar produsul financiar ar intra sub incidenţa legislaţiei nord-americane, motiv pentru care aceşti bani s-ar afla la adăpost în caz de reţinere a depozitelor.
Investitorii mici şi mijlocii optează pentru a-şi trimite banii în afara ţării, dar întotdeauna fac asta de teamă. "Decizia de a investi în companii străine nu este întotdeauna cauzată de panică, ci şi de opţiuni rezonabile precum faptul că sunt mai solvabile sau cotizează mai bine la Bursă", asigură Pingarrón.
Sfârşitul euro
În prezent, nu există nici posibilitatea ca euro să dispară de azi pe mâine, chiar şi ideea că Grecia va ieşi din zona euro s-a diluat cu timpul, după cum aminteşte Álvarez. Dar se poate întâmpla într-o zi. "Nu există monede care au durat mai mult de 200 sau 300 de ani, şi asta deoarece sistemul cade şi trebuie creat unul nou, ceea ce se poate întâmpla şi cu euro", comentează Pérez.
Ce se poate face pentru a ne salva banii în cazul dispariţiei monedei comunitare? Putem investi în diferite valute, dar nu mai mult din 50% din patrimoniu: ceva în yeni, o altă parte în franci elveţieni şi o altă parte, în dolari americani. "Noi credem că acum nu merită, deoarece în momentul în care investeşti într-o altă valută, eşti supus volatilităţii sale", afirmă Pérez.
Oricum ar fi, pentru a nu pierde bani, este necesar să ne informăm bine asupra riscului produsului care se achiziţionează, adică, să nu ne lăsăm purtaţi de înalta rentabilitate şi, în plus, să cunoaştem inflaţia pentru a calcula rentabilitatea reală a investiţiei.
sursa: capital.ro
