Gazul sarin, care ar putea fi folosit de regimul sirian împotriva rebelilor, reprezintă una dintre cele mai periculoase substanţe toxice, interzisă de aproape toate structurile de securitate, atât naţionale cât şi internaţionale, şi inclusă în prima clasă a armelor de distrugere în masă.

Ca efect biologic, gazul sarin funcţionează ca agent inhibitor al enzimelor din sistemul nervos şi poate provoca moartea unui adult în câteva minute, în cazul în care doza la care a fost supus individul este destul de mare. În funcţie de modalitatea prin care este expusă, o persoană poate manifesta reacţii în câteva minute prin expunere la gaz şi până la 18 ore în cazul expunerii la forma lichidă. La nivel neurologic acesta acţionează prin suprastimularea continuă a muşchilor şi glandelor care în cele din urmă cedează, nemaiputând să susţină funcţia respiratorie a organismului.

Substanţa este extrem de volatilă şi poate trece prin îmbrăcăminte putând fi absorbită prin piele. Sarinul este incolor şi inodor şi se poate răspândi rapid prin evaporare, poate contamina apa sau mâncarea, organismul uman putând fi expus şi pe această cale la substanţa toxică. Deoarece gazul este mai greu decât aerul, acesta se poate depune în zone joase precum subsolurile clădirilor, prezentând un alt pericol de expunere în acele zone.

Din cauza lipsei de miros sau culoare, persoanele afectate nu realizează că au fost contaminate. Acesta provoacă iritarea mucoasei nazale şi a ochilor, tulburări de vedere, transpiraţie, tuse, tulburări ale funcţiilor fiziologice, ameţeală, dureri de cap, valori anormale ale pulsului şi tensiunii arteriale, potrivit site-ului CDC (Centrul de control şi prevenire a bolilor din Statele Unite).

În doze mari, sarinul provoacă pierderea cunoştinţei, paralizie şi chiar insuficienţă respiratorie şi deces. Persoanele expuse la doze neletale se refac în una până la două săptămâni. Medicii recomandă celor afectaţi de sarin să părăsească rapid zona în care s-a răspândit substanţa, să caute un loc aflat la o altitudine cât mai mare, deoarece gazul este mai greu ca aerul şi se depune, şi să scape de hainele contaminate, eventual tăiate cu o foarfecă astfel încât să se evite să fie trase peste cap.

Substanţa a fost descoperită în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în Germania, ca urmare a cercetărilor pentru obţinerea unor pesticide mai puternice, însă sfârşitul războiului a întrerupt procesul de adaptare a acesteia la scopuri militare.

Fostul preşedinte irakian Saddam Hussein a folosit gazul sarin în ofensiva împotriva kurzilor la sfârşitul anilor '80 în oraşul Halabja. Acesta a provocat moartea a 5.000 de kurzi precum şi traume majore, defecte congenitale, şi o rată alarmată a incidenţei cancerului.

Substanţa a mai fost folosită în forma ei lichidă în 1995 de Aum Shinrikyo, o sectă apocaliptică japoneză, care a comis două atentate în metroul din Tokyo şi în centrul oraşului Matsumoto, soldate în total cu moartea a 21 persoane şi contaminarea altor 1.100.

sursa: realitatea.net