Pe 29 martie 2018, după 30 de termene, Secția Penală a Judecătoriei Câmpina publica pe portalul Ministerului Justiției, sentința în cazul situației de conflict de interese de care este acuzat Eugen David, primarul comunei Florești.
Acesta a fost găsit vinovat pentru toate cele nouă fapte de conflict de interese și condamnat la o pedeapsă de doi ani cu suspendare și interzicerea unor drepturi cetățenești. David a făcut recurs, fiind în curs de apel. Nu vinovăția sau nevinovăția primarului din Florești este subiectul acestui articol. Cazul a scos la iveală o aberație juridică/legislativă fără precedent: la mai puțin de o lună după emiterea condamnării, același judecător care l-a condamnat în primă instanță îl obligă pe primar, prin hotărâre judecătorească să facă exact același lucru pentru care l-a condamnat!
Da, ați înțeles exact, nu este o eroare de exprimare: după ce l-a condamnat la doi ani cu suspendare și interzicerea unor drepturi, judecătorul îl obligă să facă din nou exact, dar exact același lucru pentru care l-a condamnat. Să trecem la expunerea faptelor.
Înainte de orice, facem din nou sublinierea că suntem susținătorii principului că justiția se face în sala de judecată și că acest articol nu pune în discuție justețea sau corectitudinea deciziilor judecătorilor. Prin intermediul lui, intenția noastră este aceea de a semnala o aberație care îl transformă în potențial infractor pe orice primar din România care respectă legea și atribuțiunile de serviciu.
Concret, după opt ani de cercetări, procurorul îl acuză pe primar că, pe parcursul a patru ani – 2008 – 2012, a emis un număr de 9 dispoziții de primar prin care a acordat ajutoare de urgență în valoare totală de 32.500 lei mai multor membri ai familiei.
Este vorba despre mamă, socrii și una dintre cumnate care au primit diverse sume de bani pentru destinații precum efectuarea unor investigații/operații medicale complexe, reparații de urgență ale locuințelor etc.
În rechizitoriu procurorul explică, printre altele, faptul că rudele aveau o situație materială bună și nu ar fi fost justificată acordarea acestor ajutoare. Tot de menționat este faptul că în același interval de timp, în condiții identice, primarul a mai acordat locuitorilor comunei zeci sau poate sute de astfel de ajutoare.
Reprezentantul Parchetului nu pune în discuție justețea acordării ajutoarelor. Dealtfel, instituții cu atribuțiuni de control în domeniu precum Camera de Conturi Prahova sau Inspectoratul Teritorial de Muncă au emis documente prin care au certificat faptul că ajutoarele au fost acordate legal. El acuză faptul că atât valoarea sumelor acordate pe fiecare cerere în parte cât și dispozițiile de primar au fost semnate de către primar, care primar s-a pus astfel în conflict de interese.
Cazul ajunge în instanță și, după 30 de termene, la al 31-lea, pe 29.03.2018 judecătorul Mariana Petre de la Judecătoria Câmpina, a emis hotărârea de condamnare cu suspendare a primarului. Evident, primarul a făcut recurs, explicând atât instanței cât și reprezentantului Parchetului că legea îl obliga să facă ce a făcut și că are mai multe documente care îl scot din culpă.
Inclusiv o somație din partea Prefectului de Prahova, prin care era atenționat să nu delege atribuțiunile către viceprimar. Mă rog, acestea sunt chestiuni care țin de proces. Până aici lucrurile au urmat cursul firesc. Acum începe partea cumplită a situației.
Un fapt fără precedent, stupefiant, de neînțeles și total lipsit de sens se petrece la data de 24.04.2018, deci la mai puțin de o lună de la emiterea sentinței prin care l-a condamnat pe primarul comunei Florești, pentru că a acordat ajutoare de urgență mamei, socrilor și unei cumnate.
Aceeași judecătoare, Mariana Petre, emite documentul: ”Încheiere nr. 1118, Ședința din Camera de Consiliu de la 24 aprilie 2018” (vezi facsimil) prin care, citiți cu mare atenție, dispune următoarele: ”(…) Încuviințează executarea silită solicitată de creditoarea Cepoi Mihaela (…) împotriva debitorilor comuna Florești și PRIMARUL COMUNEI FLOREȘTI (…) în sensul emiterii unei noi dispoziții de către PRIMARUL COMUNEI FLOREȘTI prin care să acorde reclamantei Cepoi Mihaela ajutorul de urgență în alimente, dacă toate celelalte condiții sunt îndeplinite, precum și recuperarea cheltuielilor de executare silită. (…) Noi, Președintele României, (…) Ordonăm agenților forței publice să sprijine îndeplinirea promptă și efectivă a tuturor actelor de executare silită, iar procurorilor să stăruie pentru ducerea la îndeplinire a titlului executoriu, în condițiile legii”.
Cepoi Mihaela, persoana care urmează să primească ajutorul în urma executării, este cumnata primarului Eugen David.
Da, ați înțeles cât se poate de exact: la mai puțin de o lună după ce l-a condamnat pe primar pentru că i-a acordat un ajutor de urgență unei cumnate, același judecător îl obligă, prin intermediul executorului judecătoresc, să-i acorde ajutor de urgență celeilalte cumnate! Ce ar fi de comentat aici? Habar nu avem.
Ceva este cumplit de în neregulă aici, cel puțin din punct de vedere etic, moral sau al logicii. Probabil că asupra acestui caz se vor exprima specialiștii pentru că este clar că discutăm despre o anomalie juridică/legislativă care îi transformă pe toți primarii din România în potențiali infractori numai buni de condamnat.
Dar asta nu e tot, ca să facem o parafrazare neadecvată. Primarul comunei Florești a fost condamnat cu suspendare în primă instanță pentru că a acordat ajutor de urgență mamei sale. În timpul anilor în care s-a derulat ancheta și procesul, mama primarului a mai depus o cerere de ajutor de urgență. Primarul, aflându-se în proces și din această cauză – acordarea de ajutor de urgență mamei, a refuzat să îi acorde acest drept. Mama s-a adresat instanțelor și a dat în judecată primarul pe motiv că îi blochează accesul la un drept care i se cuvine legal.
Consecința? La data de 27 aprilie 2018, tot la mai puțin de o lună de condamnarea primarului, aceeași instanță, Judecătoria Câmpina, dar un alt judecător, decide la fel ca și în cazul cumnatei: încuviințează executarea silită a Primăriei și a primarului și îl obligă pe acesta din urmă să acorde ajutorul de urgență mamei sale!
În concluzie – la nici măcar o lună de la momentul în care era condamnat că i-a acordat ajutor de urgență mamei, aceeași Judecătorie îl obligă să îi acorde ajutor mamei. Mai este ceva de comentat? Doar că această aberație a legii îi poate afecta în egală măsură pe toți primarii din România și că ea trebuie corectată de urgență.
Specialiștii pe care i-am consultat în documentarea făcută pentru realizarea acestui articol au subliniat faptul că ne aflăm în fața unei anomalii juridice cum rar se poate vedea. Ca observație, părerea unanimă a fost aceea că judecătoarea Mariana Petre ar fi fost foarte inspirată dacă s-ar fi recuzat de la judecarea cererii de executare silită, evitând astfel un conflict etic și moral evident.
Cazul Cepoi Mihaela
Cazul Parvu Anica