Povestea Spitalului CF a devenit publică, la începutul săptămânii, după ce observatorulph.ro a scris în exclusivitate despre incertitudinea viitorului acestei unități medicale de prestigiu.
Un document emis de Ministerul Transporturilor, în calitate de proprietar al clădirii spitalului și terenului pe care se află acesta, ajungea la Consiliul Județean Prahova și la Primăria Ploiești. Textul expune intenția Ministerului Transporturilor de a ceda spitalul către administrația locală, municipală sau județeană, solicitând un acord de principiu din partea destinatarilor documentului.
Dat fiind gradul de competență al edililor, demonstrat în ani de jefuire a SJU și nu numai, reacția opiniei publice a fost cât se poate de vehementă. 99% din mesaje și comentarii apreciază pozitiv activitatea Spitalului CF, oamenii nevăzând cu ochi buni schimbarea de administrator și implicit de statut juridic.
Ce este în neregulă cu aceste adrese:
În primul rând, Ministerul Transporturilor s-a adresat atât Consiliului Județean Prahova (foto1), cât și Primăriei Ploiești(foto2). Așa cum era de așteptat, ambele entități și-au arătat interesul pentru preluare în patrimoniu, atât pentru miza electorală, cât și pentru ”o văcuță numai bună de muls”, un spital excelent, la cheie. În acest caz, cum va proceda Ministerul Transporturilor? Îi întrebăm pe toți, apoi îl dăm cui vrem?
În al doilea rând, pentru că nu ne-am născut ieri, sursele ne-au confirmat că Ministerul Transporturilor nu renunță la Direcția Medicală, iar spitalele CF din București, spre exemplu, rămân la minister. De ce doar de cel de la Ploiești să vrea să scape?
De menționat este faptul că Spitalul CF Ploiești este atât de bine structurat și gestionat, încât nu reprezintă o povară financiară pentru proprietar. Și cum Ministerul Transporturilor este obișnuit doar cu cei care știu să meargă pe pierdere, probabil că trebuie să scape de cei care nu îi fac probleme, nu de alta, dar ar fi păcat să își strice tradiția.
După ce prezentarea situației Spitalului CF a luat amploare, prin minister se spune acum că au cerut… o opinie, dar că nu este neapărat să se și concretizeze. În astfel de condiții, ne întrebăm după ce criterii se lucrează în acel minister, dacă modalitatea de lucru este ”încercarea mării cu degetul”?
Cum tot ceea ce este bun și funcționează prezintă interes, iar astfel de tentative devoalate la timp le pot strica planurile, urmărim cu mare atenție derularea evenimentelor, așteptând cu interes motivul real al demersului, pentru că povestea ”descentalizării” nu prea ține, atît timp cât nu este un proces general, ci unul punctual, doar acolo unde există ”ceva bun de muls”. Ceva ne spune că nu doar noi suntem atenți…
