După cum am arătat și în articolele anterioare, arhitectul șef al Ploieștiului, Cristina Herția, are un mod foarte personal de a interpreta legile și regulile urbanismului. Atât de personal, încât, după cum veți vedea, se poate transforma în tăinuitoare și/sau complice la o serie de infracțiuni. Infracțiuni pe care se arată destul de deschisă să le reclame doar ”dacă este chemată”. Cum nimeni n-a chemat-o la o palavră, domnia sa aplică legile, regulile și regulamentele specifice domeniului după bunul plac. Pentru tinerii sau bătrânii procurori dornici de afirmare, iată-le pe cele pe care ni le-a expus nouă.
În discuția pe care am avut-o, în repetate rânduri, arhitectul șef Cristina Herția ne-a mărturisit că a luat cunoștință sau este parte la infracțiuni. Ne-a declarat senin că predecesorul său, Daniel Dumitru, a făcut infracțiuni pe care le cunoaște, dar nu le raportează nimănui, nici măcar viceprimarilor sau primarului. Spune că actualul Plan Urbanistic general este un ”Genocid” și dă de înțeles că Simona Munteanu, arhitectul șef anterior, l-a menținut cu bună știință pentru că îi era folositor în afacerile pe care le derula. Să începem cu viziunea personală despre aplicarea PUG-ului:
Să continuăm cu ilegalitățile pe care consideră doamna Herția că le-au făcut predecesorii săi, Daniel Dumitru și Simona Munteanu, pe care vă rog să remarcați/rețineți nu i-a reclamat/raportat/menționat ca potențiali infractori/făptuitori în fața niciunui organ al statului și nici al șefilor ierarhici. Nici măcar Consiliului Local:
Chiar așa, domnilor specialiști ai domeniului: această faptă unde se încadrează? La tăinuire sau la complicitate? Un răspuns independent, obiectiv și pertinent ne-ar putea lămuri inclusiv asupra mocirlei și dezastrului edilitar, urbanistic și arhitectonic în care se află Ploieștiul astăzi.
Ca treaba să fie clară, doamna arhitect șef Cristina Herția spune nonșalant: ”unu a încercat să mă mituiască”. O confirmă și prietena/colega participantă la discuție, Ana Maria Keselidis. Întrebată dacă a făcut ceea ce legea o obliga să facă, și anume să reclame deîndată infracțiunea, dă un răspuns care te lasă perplex: ”nu vreau să bag pe nimeni în pușcărie, dar dacă voi fi căutată…”.
Știm că pare neverosimil ca un astfel de funcționar să aibă un astfel de comportament, așa că lăsăm să curgă înregistrarea:
și
Hei, cel care se ocupă cu chemările!!! Ai nevoie și de a doua strigare sau e suficientă asta? Grăbește-te, doamna are multe de spus.
Și mișcă-te repede pentru că atunci când interesul o cere, doamna arhitect șef a demonstrat cu vârf și îndesat că știe să nominalizeze responsabili și vinovați. Dovada în înregistrarea de mai jos, unde ne arată că își cunoaște foarte exact atribuțiunile, dar le aplică, așa cum am stabilit, discreționar. După interes.
Habar n-avem unde se încadrează acest tip de comportament al unui înalt funcționar al Primăriei Ploiești. O idee cam unde vrea să ajungă ar putea fi că la primar.
Da! Ce e așa de anormal ca în acest context să afli că doamna arhitect șef spune cu subiect și predicat că primarul a făcut presiuni asupra ei pentru a semna un document? Și că domnia sa a rezistat eroic, deși s-a simțit foarte presată. Iată cum își expune eroismul, deși finalul este destul de confuz și incert:
Cum, după audierea benzii nu mai e chiar clar dacă primarul a făcut o presiune sau și-a exercitat prerogativele, este cât se poate de clar că cineva trebuie să facă de urgență lumină. Poate chiar primarul? Ar fi o analiză interesantă, având în vedere faptul că arhitectul șef este considerat membru de bază al echipei sale. Apropo, în discuția cu noi nu a ratat prilejul de a ne spune cât și cum cum a rugat-o „personal primarul” să accepte postul de arhitect șef și să salveze Ploieștiul.
Cât de urgentă ar fi o astfel de analiză? Foarte urgentă! Până când nu trimite doamna arhitect șef pe toți petenții de la Urbanism la conferințele guru-ului Nassim Haramein pentru a se edifica asupra tainelor vieții înainte de a-i solicita semnatura. Cum de unde știm asta? De la unu” care chiar a pățit-o.
Stați pe fază că vom publica detalii halucinante despre cum doamna Cristina Herția blochează o investiție de peste șase milioane de euro fără niciun argument rațional și/sau legal, ci doar suspiciuni, amenințări cu cancerul și accidentul de mașină pentru familia investitorului.
Bonus, discuții despre IQ-ul foarte ridicat al doamnei și cum se vede lumea de la înălțimea lui, despre importanța ”trezirii” celor ”netreziți” și despre o insistentă trimitere a solicitantului într-o vizită ”la un preot sau un schit”.
Cum de ce? Ca să înțeleagă mai bine tainele refuzului de a-i semna autorizația pentru care fraierul are toate avizele/aprobările cerute de lege, plus altele cerute doar de arhitectul șef, plus acordul preliminar cu felicitări al acesteia. Pe curând.
