bombardamente-ploiesti.jpg

Ploiești, 18 mai 1944. Aproximativ 200 de bombardiere grele și 150 de avioane de vânătoare au atacat orașul. Peste 160 de bombe explozive au fost lansate de la o înălțime de 6.000 - 8.000 de metri. Rafinăriile din Ploiești, devenite arme de război, erau ținta atacurilor. Miraculos acestea au scăpat din calea bombelor, dar nu și de insolvență sau falimentul de după Revoluție.

Ploiești, 18 mai 2017... Ploieștiul se pregătește de Zilele orașului... În jurul orei 15.30, zona centrală devine aglomerată. În parcarea dintre Palatul Administrativ și Palatul Culturii vreo 20 de persoane dau zor să monteze scena unde mâine încep concertele. Aglomerație este și în stația de autobuz de la Palatul Administrativ. Zeci de persoane așteaptă mijloacele de transport pentru a ajunge acasă, butonând de zor telefonul mobil. Este o zi superbă de mai, cu temperaturi de peste 23 de grade Celsius.

În urmă cu 73 de ani, pe 18 mai 1944, un bombardament aerian asupra orașului se solda cu răniți și cu zeci de clădiri dărâmate. 48 de case distruse, 114 case avariate, 486 de persoane sinistrate este bilanțul prezentat în Marea Carte a Ploieștilor.

Teroarea s-a instalat repede. Cu o lună înainte, pe 5 aprilie, avusese loc primul atac aerian american. Peste 150 de bombardiere au lansat bombe de mare putere și bombe incendiare. Erau vizate, la fel ca și pe 18 mai 1944, rafinăriile Astra Română, Orion, Colombia, Standard, Unirea. În mod miraculos, rafinăriile au suferit pagube minore.

18 mai 1944 și cum a eșuat planul de distrugere al rafinăriilor

Bombele, cu greutatea și de peste 400 de kilograme, au fost lansate fără precizie și nu s-a soldat cu rezultatele scontate de americani. Cele mai multe bombe au căzut în partea de sud și nord-est a orașului. În „Marea carte a Ploieștilor” sunt descrise pe larg distrugerile suferite. Au scăpat însă rafinăriile Vega, Unirea, Xenia, Orion, Româno-Americană și Dacia Română. Explicația ar fi aceea că atacul, care a avut loc între orele 10.50 și 11.35, a fost executat de la o înălțime mult prea mare.

„Lansarea bombelor s-a efectuat deasupra norilor, fapt care a dus la o lipsă totală de precizie, iar eficacitatea a fost nulă. Cele mai multe bombe au căzut în partea de sud și nord – est a orașului. Asupra uzinelor Concordia au căzut cinci bombe, asupra rafinăriei Standard o bombă, iar în incinta rafinăriei Astra Română au căzut patru bombe. Nu au fost lovite rafinăriile Vega, Unirea, Xenia, Orion, Româno-Americană, Dacia Română”, se arată în Marea carte a Ploieștilor” – volumul I.

Șapte zile mai târziu, un nou atac, de data aceasta executat de aviația britanică, avea ca țintă Rafinăria Româno-Americană... Atacurile americane au continuat, simultan cu lansarea de manifeste, prin care românii erau chemați să se alăture aliaților și să întoarcă armele împotriva armatelor hitleriste. Bilanțul? 8.900 de clădiri au fost distruse la Ploiești. Printre clădirile afectate s-au numărat Liceul Sf. Petru și Pavel, situat la acea dată pe Bulevardul Independenței, Biserica Sf. Ștefan, de pe strada Romană, dar și imobilul Halelor Centrale și inclusiv Monumentul Vânătorilor. Pe durata atacurilor aeriene din perioada august 1943 - august 1944, potrivit Arhivelor Naționale Române, la Ploiești au fost raportate pagube fantastice: 817 de morți, 747 de răniți, iar populația sinistrată s-a cifrat la peste 23.000 de oameni. Cei mai mulți s-au refugiat în localitățile din apropierea Ploieștiului.

Ce nu s-a distrus la bombardament a pierit după Revoluție

La 73 de ani de la bombardamentele din 18 mai 1944, Ploieștiul, orașul reședință al județului Prahova, nu se mai poate lăuda că este singurul oraș din lume înconjurat de rafinării care să aibă ca obiect rafinarea petrolului. Cele mai multe, după masivele disponibilizări, au intrat în insolvență, iar apoi în faliment.

 

Citește și: Fosta Fabrică Dorobanțul a scăpat la bombardamente, dar a fost ”ucisă” de tranziție

Mulți spun că a existat, ca în cazul multor fabrici și uzine, un plan concret de transformare a României în general într-o țară de consum. Fără industrie, fără renume. Cu sau fără bună știință, rafinăriile din Ploiești, una câte una au fost închise. Bilanțul pagubelor? Imense! Mii de oameni s-au trezit șomeri în perioada 1997 – 2009. Dintr-o dată, Universitate de Petrol și Gaze își deschidea porțile nu pentru formarea de ingineri în domeniul petrolului pentru România, ci pentru formarea de minți strălucite care urmau să înființeze rafinării în alte colțuri ale lumii...

Citește și: Cum s-a stins Flacăra, singura fabrică din țară unde se făceau mașini de tocat

Studiu de caz: Rafinăria Astra, în insolvență

Rafinăria Astra, cea care a scăpat la bombardamentele din 1944, cu o activitate de 137 de ani, se află de ani buni în insolvență.

Citește și: Cum s-a ales praful de Prola din Ploiești, faimoasa fabrică de lapte. Amintiri din perioada comunistă

Ca de altfel multe rafinării din țară, imediat după Revoluție, Astra Română, celebra rafinărie din Ploiești, a parcurs diverse etape nu tocmai fericite. În jurul rafinăriei au existat numeroase investigații ale procurorilor DNA. În 2006, procurorii au reușit să refacă schema întregii activități infracționale, cei vinovați fiind trimiși în judecată pentru infracțiuni de luare de mită și delapidare, pentru fapte comise în perioada 1993 – 2001. După mai bine de șase ani de procese, în 2012, cei vinovați de devalizarea Rafinăriei Astra, printre care inclusiv fostul director al societății din perioada de până în 2000, erau trimiși de Înalta Curte de Casație și Justiție în spatele gratiilor pentru trei ani și jumătate. Sumele confiscate au fost impresionante: 653 de milioane de lei și 61.000 de dolari, la care s-au adăugat despăgubiri civile în valoare de peste 70.000 de dolari.

Cât privește marea privatizare a Rafinăriei Astra aceasta a avut loc în 1997, pachetul majoritar fiind atribuit Interagro, deținută de omul de afaceri Ioan Nicolae. 

În 2006, pachetul majoritar de acțiuni era preluat de firmele Kreyton Limited și Kalatse Investments Developments, potrivit propriului site al Rafinăriei Astra.

Ioan Niculae, celebrul om de afaceri, deține însă clubul de fotbal Astra Giurgiu, club care, să nu uităm, a activat multă vreme la Ploiești. Dovada zilelor de glorie ale echipei Astrei la Ploiești, aflată multă vreme în umbra Petrolului Ploiești, a rămas stadionul din zona de Vest al Ploieștiului. Singura deosebire este că Astra este acum pe ultimul loc din clasamentul Play Off (locul VI), în timp ce Petrolul a fost retrogradată în eșalonul secund și visează să revină echipa fanion a orașului.

Revenind la Rafinăria Astra din Ploiești, deschiderea procedurii generale a insolvenței a fost pronunțată de Tribunalul Prahova, Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal – Biroul Faliment, în dosarul nr. 4750/105/2014.

Potrivit rezultatelor financiare, la data de 30 iunie 2016, rafinăria raporta o pierdere de 1.574.741,77 lei. În martie 2017, conform unei adrese, Rafinăria Astra anunța intenția de convocare a Adunării Generale Ordinare și Generale a Acționarilor, precizând totodată că „valorile mobiliare emise se tranzacționează pe piața UNLS din cadrul BVB la categoria nelistate”.

Ce se va întâmpla în continuare este greu de anticipat... Cine știe? Cert este că Ploieștiul are parte de o istorie alambicată, care se pierde în negura timpului. (Va urma).