Măsurătorile gradului de poluare a aerului la rafinăria Petrotel Lukoil, amendată marţi de Garda de Mediu pentru „că nu a luat măsurile ca să preîntâmpine poluarea cu hidrocarburi”, sunt făcute de firma ProWater Ecosistems. Conform declaraţiilor reprezentanţilor companiei, dar şi celor ale Lukoil, laboratorul mobil al firmei nu a înregistrat nici măcar odată creşteri ale valorilor de poluare pe raza platformei petrochimice! Cum firma nu are autorizaţie integrată de mediu, ea funcţionând în baza autorizaţiei rafinăriei, se pune întrebarea dacă această firmă va raporta vreodată scăpări de noxe pe platformă?
Delicatul inspector Popescu
Ajungem astfel la miezul încâlcitelor afaceri cu protecţia mediului din jurul rafinăriei Petrotel Lukoil. ProWater Ecosistems este o firmă înfiinţată la data de 25.05.2010 de către Dunka Mihaela Zoia. Până la momentul înfiinţării firmei, Dunka Mihaela a fost angajată a rafinăriei, lucrând la departamentul de protecţie a mediului. În mod curios, la doar două luni de la înfiinţare, mai precis în luna august a anului 2010, firma fostei salariate a devenit fericitul câştigător al contractului de administrare a staţiei de epurare a rafinăriei Petrotel Lukoil – externalizată în premieră – şi, aşa cum aveam să aflăm cu ocazia poluării de zilele acestea, al contractului de măsurare a poluării. Interesant este că, aşa cum avea să recunoască chiar doamna Dunka, firma foloseşte echipamentele şi autorizaţiile companiei Lukoil. Conform declaraţiilor lui Ioan Popescu, inspectorul delegat de Garda de Mediu Prahova să supravegheze respectarea legii pe platforma industrială Petrotel Lukoil, firma ProWater Ecosistem nu a fost niciodată controlată de Garda de Mediu. Aceasta în condiţiile în care, vă repetăm, instituţia acceptă din oficiu rezultatele măsurătorilor societăţii doamnei Dunka. Ştiţi de ce nu a fost controlată firma? Conform răspunsului aceluiaşi inspector, “din cauză că a fost înfiinţată prea recent, adică în urmă cu un an”.
“Fane Oase”, un Sherlok Holmes care tot nu găseşte poluatorul
Să nu trecem peste acest episod fără o recapitulare a faptelor. Începând din luna august a anului 2010 măsurătorile emisiilor poluante ale Petrotel Lukoil sunt făcute de firma ProWater Ecosistems. Firma nu are autorizaţiile de mediu obligatorii pentru funcţionare, nu are echipamentele necesare efectuării măsurătorilor. Cu toate astea, când vin în control, comisarii gărzii de mediu iau de bune măsurătorile efectuate de ProWater pe echipamentele puse la dispoziţie de Petrotel Lukoil. În acest context, cel puţin în ultimul an, la rafinăria din Mihai Bravu nu a fost înregistrată nicio creştere a valorilor agenţilor poluatori. Celor de la Garda de Mediu, sunaţi în fiecare lună de locuitorii cartierului care reclamă mirosurile infernale care poluează aerul, nu li s-a părut nimic în neregulă, motiv pentru care nu au verificat niciodată firma care face măsurătorile. În aceste condiţii, comisarul şef al Gărzii de Mediu, Ştefan Popescu (a cărui poreclă, „Fane Oase”, i-a fost dată de victimele pe care le rupea în bătaie în vremea în care era lucrător al Securităţii lui Ceauşescu) ne-a declarat senin, în repetate rânduri, că “poluarea cartierului Mihai Bravu nu vine de la rafinăria Petrotel Lukoil situată pe teritoriul său, ci din surse care n-au fost încă depistate”.
Cine e Dunka şi mai ales ce a făcut dintr-un capital social de 50 de euro
Se naşte, pe bună dreptate, credem noi, întrebarea legitimă: cine este ProWater Ecosistems, cine este Dunka Mihaela şi mai ales cum a reuşit ca prin firma care are un capital social echivalent cu, vă rugăm să reţineţi, 50 de euro, să certifice sau să administreze problemele legate de mediu ale Petrotel Lukoil? Ajungem astfel în zona bârfelor din birourile rafinăriei. Dacă este să dăm crezare legendelor ţesute pe marginea doamnei Dunka, într-adevăr, domnia sa ar fi o persoană ultra specializată pe problemele cauzate de protecţia mediului. Vă reamintim noi, dacă dumneavoastră aţi uitat, despre ţeapa de 5 milioane de euro dată de o firmă, Synecs Consulting, rafinăriei. Era vorba despre contractul de depoluare a batalului NSD 196, contract în baza căruia rafinăria a plătit cele 5 milioane de euro “depoluatorului”, fără ca acesta să efectueze operaţiunile pentru care era plătit. Ei bine, dacă este să luăm de bune bârfele mondenilor din personalul TESA, angajatul care a făcut lobby intens pe lângă directorul Dumitru Constantin pentru plata banilor către Synecs a fost doamna Dunka. Intervenţiile erau cumva motivate şi de faptul că fiica sa era angajată a firmei care nu a depoluat nimic şi a fugit cu banii prin cine ştie ce paradis exotic. Aaaa, apropo, despre ce nu face prin rafinărie firma directorului Constantin o să discutăm cu viitoarea ocazie, pentru că este vorba tot despre afaceri care vizează sănătatea şi liniştea vecinilor rafinăriei. Adică a oraşului Ploieşti.
Cum au contribuit Dunka şi Popeştii la îmbogăţirea unei fantome
Revenind la doamna Dunka, la firma dânsei şi la relaţia excelentă pe care o are cu comisarul de zonă Ioan Popescu, dar şi cu şeful Gărzii de Mediu Prahova, Ştefan Popescu – zis „Fane Oase” din cauza brutalităţii cu care îşi tortura victimele pe vremea în care era ofiţer al Securităţii lui Ceauşescu -, considerăm că este al naibii de important să ştiţi următoarele. Activitatea de depoluare practicată de firma devenită acum fantomă – Synecs Consulting – ar fi trebuit verificată la sânge de Gardă. Într-adevăr, dacă e să ne luăm după aceleaşi poveşti de pe platformă, „Popeştii” de la Gardă treceau destul de des pe la Synecs unde erau întâmpinaţi fie de doamna Dunka, fie de fiica acesteia. În urma trecerilor repetate lăsate cu certificări oficiale ale modului ireproşabil în care decurge depoluarea, Synecs raporta către Petrotel Lukoil depoluări fictive, iar rafinăria condusă la acea vreme de directorul Constantin le plătea aproape pe loc. Şi le plătea atât de bine şi rapid, încât la doar câţiva ani de la semnarea contractului firma şi-a permis să se transforme într-o fantomă cu 5 milioane de euro în buzunar, iar batalul NSD 196 a rămas aproape la fel de plin ca şi în momentul începerii procedurii de depoluare. Acest lucru nu a fost sesizat nici de doamna Dunka, pe atunci angajatul rafinăriei care urmărea activitatea depoluatorilor, nici de cei doi inspectori Popescu.
Dacă peştii ar avea gură….
Am dezgropat acest trecut pentru a înţelege care este importanţa pe care rafinăria Petrotel Lukoil o acordă problemelor de mediu. În plus, ne întrebăm, legitim zicem noi, în calitate cetăţeni gazaţi încontiuu, ce le mai trebuie poliţiei, parchetelor, prefectului, ministerelor, toate la fel de gazate ca şi noi, să demareze o anchetă din aia serioasă pe marginea raportărilor nefiresc de favorabile făcute de cei doi Popescu de la Garda de Mediu referitoare la poluările şi depoluările de pe platforma Petrotel Lukoil?
Aaa, şi încă ceva. Vă anunţăm că ceea ce o să publicăm în viitorul apropiat despre modul în care ProWater Ecosistems gestionează staţia de epurare a rafinăriei atât de bine încât râul Teleajen a rămas de la podul de la Bucov în jos fără peşte, o să vă facă părul măciucă. Asta nu înainte de a vă spune că, după ce a recunoscut că rafinăria Petrotel Lukoil gazează fără oprire Ploieştiul de luni dimineaţă încoace, inspectorul Popescu ne-a declarat că nu a dat nici o amendă poluatorului pe motiv că “laboratorul ProWater Ecosistems” nu înregistrează depăşiri ale limitelor admise”. Ironic, nu?