În ciuda faptului că în cazul amenzilor rutiere intervine prescripția după cinci ani, un ploieștean a fost somat să își achite o sancțiune contravențională după 14 ani. În caz contrar risca să fie executat silit. Problema este că, bărbatul susține că a plătit amenda încă 2002. 

Concret, în anul 2002, ploieșteanul a primit o amendă rutieră într-o comună din Dâmbovița. Numai că, agentul constatator a trecut greșit numele și adresa bărbatului amendat. La acea dată, bărbatul s-a ales și cu suspendarea permisului și, spune el, asta a făcut și să nu uite de respectivul eveniment. Oricum, bărbatul susține că a achitat amenda, condiționat fiind și de ridicarea permisului. Anii au trecut și, culmea, în 2016, după 14 ani de la incident, s-a trezit cu o somație de la Serviciul Public Finanțele Locale Ploiești prin care era anunțat că riscă să fie executat silit dacă nu achită amenda din 2002. Bineînțeles, după 14 ani, bărbatul nu a avut cum să facă dovada achitării amenzii, cu respectiva chitanță din 2002!

Coșmarul unei amenzi 

Ca orice persoană responsabilă, care nu are datorii nici la bugetul de stat, dar nici la bugetul local, ploieșteanul a solicitat explicații la Serviciul Public Finanțe Locale, având în vedere că în adresa primită se menționa faptul că „În cazul în care amenda a fost achitată sau anulată, vă rugăm să ne comunicați actul doveditor sau să-l transmiteți pe E-mail: urmarire@spffl.ro. În cazul neprezentării în termenul menționat (n.r. cinci zile) se va proceda la continuarea procedurilor de executare silită (…), în vedere încasării obligațiilor fiscale aferente bunului sus menționat”. Cum nimeni nu păstrează chitanțele timp de 14 ani și oricum acestea nu ar rezista pe o perioadă atât de îndelungată, bărbatul a mers la SPFL Ploiești, pentru lămuriri.

„M-am învoit de la muncă și am fost acolo. Mi s-a solicitat dovada plății amenzii și, logic, o astfel de dovadă nu aveam cum să o prezint, pentru că nu am păstrat chitanța 14 ani. În tot acest timp eu nu am figurat cu amenzi neplătite sau cu datorii la bugetul local sau de stat. Mi s-a explicat că în cazul meu nu a intervenit prescripția pe motiv că în procesul – verbal de amendă este trecută o altă adresă, unde în 2006 s-a trimis o notificare, pe care, logic, eu nu am primit-o, pentru că nu mi-a fost adresată. Chiar nu m-am gândit vreodată că, în România, după 14 ani, trebuie să fac dovada unei amenzi. Mi s-a spus clar că fără dovadă, trebuie să achit amenda, pe care de altfel am plătit-o în 2002, pentru că altfel nu aveam cum să-mi recuperez permisul. Prin urmare, am fost la CEC, unde am achitat amenda în 2002, însă nici de acolo nu am putut face rost de dovadă, pe motiv că după cinci ani aceste dovezi se ard”, ne-a povestit ploieșteanul, care, într-un final, după mai multe drumuri la SPFL și CEC a achitat amenda pentru a doua oară. 

Greșeala din procesul-verbal

Reprezentanții SPFL susțin că vina pentru acest lucru nu este a instituției care încasează taxele și amenzile, ci de vină ar fi modul în care a fost completat procesul verbal de contravenție.

„A fost vorba de un proces verbal de contravenție cu numele și adresa greșit completate. Noi am transmis somație în 2006, la adresa și pe numele menționat în procesul verbal, iar după alți cinci ani, în 2011, am declarat, conform codului de procedură fiscală, insolvabilitatea, astfel încât să avem posibilitatea efectuării verificărilor, pe durata a încă cinci ani. Noi practic am respectat legea. Anul acesta, am depistat, în baza CNP-ului, că este vorba despre o altă persoană sancționată în 2002, care avea un alt nume și un alt domiciliu, nu cum era scris în procesul verbal al contravenției. Bineînțeles, noi nu am solicitat chitanța ca dovadă, pentru că suntem conștienți că, după atâta vreme, aceasta nu mai exista. Pentru că nu avem o bază comună cu alte instituții, am solicitat o dovadă de la instituția la care s-a realizat plata, care poate fi eliberată în baza vizualizării informatice, dovadă care poate fi transmisă pe e-mail”, ne-a relatat Adrian Roșca, șeful Serviciului Urmărire și Încasare Creanțe Bugetare.

În loc de epilog

„Nu vreau să blamez pe nimeni, însă cum de nu s-a reușit identificarea persoanei sancționate, în baza CNP-ului, timp de 14 ani… După efectuarea plății amenzii, pentru a doua oară, am solicitat o fișă din care să reiasă că nu mai am datorii către bugetul local, însă un astfel de document nu mi-a fost eliberat, pe motiv că trebuie să mă adresez unui alt centru fiscal. Îmi este teamă ca nu cumva, peste alți 14 ani sau anul viitor, să nu mă trezesc că am de plată alte dări din urmă. Numai în România se poate întâmpla ca agentul de Poliție să treacă greșit în procesul verbal numele și adresa și numai în România se poate întâmpla să achiți de două ori aceeași amendă, la distanță de 14 ani. Mi s-a părut aberantă întreaga poveste , dar mai ales modul în care instituțiile statului nu comunică între ele”, era de părere soția bărbatului.