regina elisabeta

Regina Elisabeta a României și-a petrecut o mare parte a vieții în Prahova, la Castelul Peleș din Sinaia, unde familia regală își stabilise reședința de vară.

 

Scriitoare, traducătoare şi poetă, cunoscută sub pseudonimul de Carmen Sylva, Regina Elisabeta a României (1843-1916), supranumită și „Mama răniților“ era o fire extrem de delicată, romantică şi visătoare, opusul severului şi intransigentului său soţ, Regele Carol I.

Pierderea unicului copil, Principesa Maria (care a murit la doar 4 ani din cauza unei epidemii de scarlatină), a afectat-o teribil şi pentru a umple acest gol în viaţa sa, regina s-a orientat spre artă, în special muzică și scris, pasiuni care au dat naștere și unor comportamente extreme.

Regina Elisabeta a scris peste o mie de poezii, nouăzeci de nuvele strânse în patru volume antologice, 30 de opere dramatice şi patru romane. Era deosebit de talentă și la muzică, precum și la tatting, meșteșugul dantelei lucrată cu suveica.

 

Poezii la portavoce

Destul de des, regina îşi petrecea vacanţele de vară la Constanţa, într-un pavilion special construit de regele Carol I pentru ea. De câte ori auzea un vapor părăsind rada portului, agita o batistă de mătase albă în direcţia lui şi recita prin portavoce un poem. În memoria reginei, în port a fost ridicată o statuie în mărime naturală, orientată cu faţa spre mare.

După moartea prințesei Maria, regina Elisabeta a picat într-un episod acut de depresie. În aceeași perioadă, la Peleș era oaspete scriitorul francez Pierre Loti, pe atunci foarte la modă. Impresionant de tristeţea şi doliul reginei, acesta i-a propus Elisabetei şedinţe de spiritism.

 

Într-una din aceste şedinţe, desfăşurate în mare secret, fără ştirea regelui Carol I, a fost invocat spiritul micuţiei Maria, care i-ar fi transmis mamei un mesaj de iubire, episod care a tulburat-o pe Elisabeta şi care a determinat-o să continue şedinţele şi după plecarea lui Pierre Loti.

Regina îşi nota şedinţele de spiritism într-un caiet special, a cărui existenţă ajunge la urechile lui Carol. Șocat, severul rege a ars caietele.

Pe fondul acestui episod, regina Elisabeta pleacă la Veneţia, în 1892, apoi la Paris, Pallaza şi lângă Neuwied, locul originilor sale, revenind din exil abia în 1894.