În Ploiești sunt, practic, două lumi diferite în care trăiesc asistații social. Ne-am obișnuit să asociem noțiunea de asistat social cu imaginea șocantă a blocurilor înconjurate de munți de deșeuri, murdare, fără minim de utilități, insalubre și invadate de șobolani, ploșnițe și gândaci. Așa este și blocul social de pe strada Cătinei, din zona de nord a municipiului Ploiești.
Vezi la finalul textului materialul VIDEO realizat la locuințele sociale din Ploiești.
La început de an 2026, o echipă a Observatorului Prahovean a intrat în căminul social de pe Cătinei pentru a discuta cu beneficiarii și pentru a arăta cititorilor, dar mai ales autorităților locale, realitatea crudă a vieții trăite aici de zeci de oameni aflați în grija municipalității.
Cătinei: mizerie, teamă și revoltă
Ce am găsit? Mizerie generalizată, geamuri sparte, pereți scorojiți de infiltrații, tencuială căzută, miros greu, lipsă utilități esențiale și o stare permanentă de tensiune. Oamenii sunt supărați, revoltați și epuizați psihic. Unii locuiesc aici de aproape 20 de ani.
„Stau de 14 ani aici, cu un copil cu dizabilități. Nu mai putem trăi ca niște animale. E plin de șobolani, de ploșnițe. Pică tavanul la baie, la wc. Vrem și noi condiții mai bune, sau să fim mutați. Cum au fost mutați și alții, la Vest, în blocuri noi și condiții civilizate”, ne-a povestit Claudia Ene, unul dintre cei peste 80 de asistați sociali cazați pe strada Cătinei.
Nemulțumirile sunt generale, însă cei mai mulți se tem să vorbească deschis sau în fața camerei, de frica repercusiunilor.
„Stau aici de foarte mulți ani. Într-o cămăruță cu un bărbat paralizat și cu trei minori, unul olimpic la matematică. Am tot făcut cereri să primim altă locuință, cum au primit și alții, la vest. Am inclusiv scrisoare de la directoarea școlii. Un copil olimpic la matematică nu se poate dezvolta în condițiile astea. Dar, nu știu pe ce criterii, unii de aici au fost mutați la Vest, pentru noi nu s-a putut”, povestește o altă beneficiară, care a dorit să-și păstreze anonimatul.
Imaginile surprinse de echipa Observatorului Prahovean sunt, fără exagerare, mai grăitoare decât orice declarație. Blocul de pe Cătinei este un focar de infecție, în care trăiesc bătrâni, copii și adulți vulnerabili, într-un mediu care ridică serioase semne de întrebare inclusiv din punct de vedere sanitar.
Libertății: cealaltă față a asistenței sociale
Pentru că aproape toți locatarii de pe Cătinei vorbesc despre „condițiile de la Vest”, am mers și la blocurile sociale de pe strada Libertății, peste drum de Gara de Vest. Diferența este șocantă.
La finalul articolului puteți urmări reportajul video realizat în cele două cămine sociale, cu imagini relevante care subliniază fără echivoc diferențele dintre cele două lumi paralele din Ploiești.
Blocuri noi, curate, îngrijite, cu apartamente luminoase și utilități individuale. Nimic nu te duce cu gândul la imaginea clasică a locuințelor sociale. Aici, câțiva locatari ne-au primit în case și au vorbit deschis despre viața lor.
„Am stat o perioadă pe Cătinei, dar e groaznic acolo. Am plecat cu chirie și apoi am primit apartament aici, în Libertății. Am doi copii. Nu se compară condițiile. Aici totul este nou, avem utilități individuale, nu la comun. Trăim decent!”, ne-a declarat una dintre beneficiarele mutată în zona de vest a orașului.
Tot aici am întâlnit-o și pe doamna Elena Andrei, în vârstă de 71 de ani, care are grijă de fiica sa cu handicap sever. Locuiește de patru ani pe Libertății, după ce a trecut, la rândul ei, prin coșmarul de pe Cătinei.
„Am avut noroc că fosta doamnă viceprimar Anca Popa a empatizat cu mine când am mers în audiență. M-a înțeles și m-a ajutat să primesc o garsonieră curată și frumoasă aici, la Vest. De patru ani locuiesc aici. Nu se poate compara cu ce e pe Cătinei. Acolo nici nu se poate locui, e un focar de infecție”, ne-a mărturisit doamna Elena.
Două lumi, o singură categorie socială
Concluzia este una dureroasă: în același oraș, pentru aceeași categorie social, asistații sociali ai municipiului, există două realități total diferite. Unii sunt condamnați să trăiască în mizerie și condiții inumane, alții au avut șansa unei vieți decente, în locuințe noi, curate și călduroase.
Care sunt criteriile? Cine decide? Și, mai ales, cât timp vor mai fi tolerate aceste discrepanțe flagrante?
