La trei ani de la momentul în care omul de afaceri Mohammad Murad, cunoscut drept unul dintre cei mai puternici jucători din industria HoReCa și, recent, parlamentar AUR, anunța cu entuziasm reabilitarea fostului Penitenciar Doftana, realitatea din teren este dureros de clară: nimic nu s-a schimbat. Absolut nimic!
În iunie 2022, Murad semna contractul de concesiune pentru 49 de ani, cu o redevență de 110.000 lei pe an și promisiunea unei investiții de minimum 25 de milioane de euro: 10 milioane pentru reabilitarea monumentului istoric și redeschiderea lui ca muzeu, alte 15 milioane pentru dezvoltarea unui complex turistic de peste 1.000 de locuri de cazare.
Astăzi, în 2025, Doftana e doar o ruină în bătaia vântului. Buruienile au acoperit cei peste 11 hectare, iar clădirile prăbușite abia se mai zăresc prin vegetația sălbatică.
Jurnaliștii Observatorul Prahovean au mers la fața locului, în comuna Telega din județul Prahova, acolo unde istoria României este literalmente uitată în ruină.
La poarta ruginită, încuiată cu lanț, am întâlnit și câțiva turiști veniți special să vadă „Bastilia României”, închisoarea în care au fost încarcerați Nicolae Ceaușescu, Gheorghe Gheorghiu Dej, Ilie Pintilie, dar și legionarii Corneliu Zelea Codreanu și Horia Sima.
Reacția lor?
Dezamăgire profundă și un sentiment de revoltă că un simbol istoric de o asemenea importanță e lăsat să moară sub ochii noștri.
Ce s-a ales de promisiuni? Nimic. Doftana ar fi trebuit să fie șantier. Să fie viață, muncă, restaurare. În schimb, e tăcere. Și praf. Și ziduri care cad.
Clădirea este lipsită de acoperiș, vandalizată, jefuită sistematic de fier vechi și materiale de construcții. Ceea ce cândva a fost un obiectiv istoric de clasă A a devenit un spectacol dezolant al nepăsării.
Ridicat între 1894 și 1896, la ordinul regelui Carol I, Penitenciarul Doftana a fost considerat una dintre cele mai moderne închisori ale epocii, dotat cu instalații de apă, electricitate și încălzire – un lux pentru vremea sa.
Construit în formă de „U”, cu 397 de celule și opt secții, dintre care una era destinată exclusiv celor mai periculoși deținuți, Doftana a fost martor al represiunilor din 1907, al luptelor comuniste și al istoriei dure din prima jumătate a secolului XX.
După cutremurul devastator din 1940, închisoarea a fost închisă și ulterior transformată în muzeu de regimul comunist, funcționând până în anii ’90. De atunci, a început decăderea.
În 2011, clădirea a fost trecută din domeniul public în cel privat al localității Telega și evaluată la peste 1,2 milioane de euro. Ani întregi, nimeni nu s-a arătat interesat să investească, până când a apărut Murad, cu planuri ambițioase și… promisiuni.
Dar, după trei ani, faptele lipsesc cu desăvârșire. În schimb, degradarea continuă. Între timp, omul de afaceri, cu o avere estimată la peste 130 de milioane de euro, rămâne absent din peisajul local.
Mai lasati nostalgiile bolsevice! Bine ca nu vreti sa le ridicati statui lui Dej si Ceausescu. A propos: mai citeste istorie. Codreanu n-a fost inchis niciodata la Doftana, iar Sima a fugit din tara inainte sa fie arestat. Ruinele astea ar trebui demolate si construit ceva frumos. Nimeni intreg la cap, sau fara inaintasi comunisti nu viziteaza asa ceva.
E greu cu isroria pe aici.