- Publicitate -

Confesiunea unui dependent de jocuri de noroc: „Păcănelele mi-au distrus viața! Cred că sunt mai periculoase decât drogurile!”

Data:

Distribuie articolul:

Fenomenul jocurilor de noroc, și a dependenței de acestea, a luat amploare în ultima vreme. Industria este în dezvoltare continuă, afectează viețile tot mai multor români, și, din păcate, nici măcar copiii nu sunt protejați împotriva acestei „tentații periculoase”.

- Publicitate -

Spre deosebire de adicția de droguri sau alcool, despre dependența de jocurile de noroc se vorbește mult mai puțin. De ce? Pentru că lumea încă nu o recunoaște, nu o conștientizează și tocmai din acest motiv este mult mai periculoasă. Uneori, adicția duce la gesturi definitive, ea ucide mut, și, de cele mai multe ori, nici măcar apropiații dependentului nu sunt conștienți care a fost motivul real al gestului final pe care un dependent ajunge să-l facă uneori.

Mihai, un nume fictiv pe care tânărul intervievat a ales să-l poarte, este un dependent de jocuri de noroc, un dependent recunoscut și asumat. „Eu sunt sclavul jocurilor de noroc! (…) Mi mi s-a scurtcircuitat creierul! (…) Este boala secolului. Este o boală pe care nu o depistează nimeni! (…) Mi-am pierdut familia, mi-am distrus viața! Nu mai am nimic!”, sunt doar câteva din afirmațiile pe care tânărul le-a făcut în timpul interviului pe care a acceptat să ni-l acorde.

Citește și: Supărat că a pierdut o suma mare de bani, un ploieștean a distrus cu un scaun cinci aparate dintr-o sală de jocuri de noroc

A acceptat să vorbească pentru că, el consideră că, în primul rând părinții trebuie puși în gardă. „Părinții, în primul rând, trebuie să fie conștienți, să știe cu ce se confruntă pentru că este ceva ce nu e depistabil”, spune el, care consideră totodată că celelalte adicții sunt lesne depistabile, comparativ cu aceasta, a jocurilor de noroc.

- Publicitate -

„Sunt 12 ani de „joacă”. Am avut 12 ani de zile în care m-am jucat aproape zi de zi. Orice ban produceam, ajunsesem să fur, furam din casă, din magazin… făceam orice ca să procur bani să mă pot juca”, își începe Mihai povestea.

După cum povestește el, un dependent de jocuri de noroc este doar un personaj în viața de zi cu zi. El trebuie să-și ascundă dependența de toți apropiații său, trebuie să ascundă urmările dependenței, fie că este vorba de pierdere sau de câștig și astfel, este nevoit în permanență să poarte o mască.

Trebuie tras un semnal de alarmă pentru generațiile care vin din urmă, pentru copiii noștri. „Eu, din cauza jocurilor de noroc, am pierdut școală, am abandonat tot… Am intrat pentru prima dată într-o sală de jocuri când eram în clasa a șasea”, mărturisește el, și nu a mai părăsit această lume de atunci.

- Publicitate -

Avea 15 ani când a intrat pentru prima dată într-o sală de jocuri

„Totul a început la vârsta de 15 ani… până atunci am fost un copil exemplu”, spune Mihai care, în prezent, la aproape 30 de ani, este un dependent de jocuri de noroc, conștient, asumat, și care speră că nu vor face și alții ca el.

A fost atras în principal de anturaj, de cei care, mai mari fiind, jucau la așa-zisele păcănele, câștigau și își cumpărau „chestii” pe care orice copil și le-ar fi dorit: haine scumpe, încălțări de firmă…

A început să chiulească de la școală pentru a sta cu acești noi „prieteni”. A început să fumeze, să mai bea câte un pahar… Au urmat drogurile, pe care le-a încercat dar la care a renunțat destul de repede.

- Publicitate -

La 15 ani a intrat pentru prima dată într-o sală de jocuri, la „păcănele”, împreună cu un prieten. A văzut că acesta câștiga sume destul de bune pentru un copil, „200 – 300 de lei…” și își cumpăra fel de fel și astfel i s-a trezit și lui „dorința” de a câștiga bani nemunciți. „Aveam o situație bună, nu-mi lipsea nimic acasă, dar…”, povestește Mihai.

Senzațiile pe care ți le dă primul „jackpot”: „Eram cineva!”

Declicul consideră că s-a produs la vârsta de 16 ani, când a pierdut suma de 9 lei într-o zi, iar un bărbat, care era în sala de jocuri, i-a dat să joace 10 lei. A luat banii și i-a jucat. „N-am cum să uit ziua aia niciodată! Am luat un jackpot de 5.800 de lei, pe atunci, la vremea aceea… 58 de milioane!”. Acela a fost punctul din care nu s-a mai putut întoarce.

Nu avea voie să ridice banii, minor fiind, și a apelat la o altă persoană, majoră, care s-a dat drept văr și cu care a împărțit banii respectivi. Din acel moment, așa cum singur spune, Mihai a devenit „sclavul” jocurilor de noroc.

- Publicitate -

Cu banii de pe acel jackpot s-a dus acasă și le-a povestit părinților de unde îi avea. Dar le-a ascuns faptul că era o obișnuință prezența în sălile de jocuri, le-a spus că a intrat într-o sală de jocuri, cu un prieten, întâmplător, să vadă cum e. „Mi-a zis mama să nu cumva să mai fac vreodată așa ceva”, spune Mihai. Dar, pentru el, acest „sfat” era prea târziu venit.

„După ce am luat banii ăia, bineînțeles că mi-am luat haine (…) La liceu mă duceam cu taxiul… Eram cineva…”, povestește tânărul

Sala de jocuri în loc de sala de clasă

Părinții nu au bănuit în continuare absolut nimic. „Mama îmi dădea câte 3-5 lei când mă duceam la școală iar eu, la prima oră, cu banii ăia, mă duceam la aparate. Se deschideau aparatele și eu jucam banii ăia”, povestește Mihai.

- Publicitate -

Pe la școală nu trecea, decât la începutul orelor ca să-și lase ghiozdanul și apoi la finalul orelor ca să și-l ia. În rest era cu „prietenii” ori la aparate, ori prin diverse locuri fumând.

La început băga sume mici… 10-20 de lei însă lucrurile s-au schimbat odată cu angajarea sa, la 16 ani, când a început să muncească, în paralel cu liceul, la afacerea familiei. Părinții său aveau o mică afacere, un magazin comunal, „un fel de aprozar”, spune tânărul.

A furat bani din magazinul părinților până i-a adus aproape de faliment

Odată cu pătrunderea în afacerea familiei și cu accesul la banii din încasări, lui Mihai i s-au deschis noi „orizonturi”, noi oportunități de a face rost de bani pentru a-și satisface deja nevoia de „păcănele”.

- Publicitate -

„Când mă lăsa (mama – n.r.) la vânzare, am început să fur din gestiune, întâi 30 de lei, apoi 50 de lei, apoi 100 de lei…”. Ulterior, sumele au crescut, odată cu dezvoltarea magazinului. Mihai nu mai lua câțiva zeci de lei ci sumele sustrase din încasările familiei ajunseseră de ordinul sutelor.

„Odată am luat toată vânzarea dintr-o zi, 1000 și ceva de lei, și i-am băgat pe toți (la păcănele – n.r.)”, mai povestește el.

Liceul nu a reușit să-l termine. În al doilea semestru din clasa a XI-a a fost exmatriculat din cauza absențelor nemotivate pe care le acumulase. „Era normal… eu nu mai aveam altă treabă decât jocuri. Altceva nu mai vedeam…”

A conștientizat că a pierdut definitiv controlul în urmă cu doi ani

A lucrat prin diverse locuri, inclusiv în străinătate. Toți banii pe care îi producea îi băga „la păcănele” și acest lucru s-a întâmplat timp de mai mulți ani la rând.

Plecat la muncă în Anglia, ajunsese să câștige lunar și 10.000 de lei, bani din care trimitea „2-3.000 de lei acasă” iar restul îi juca la aparate în Londra.

Așa cum povestea însă după finalul emisiunii, la sălile de jocuri din Londra există o limită maximă pe care o poți juca, pe vremea când el mergea acolo, suma fiind de 500 de lire. După mai mult de 500 de lire, pur și simplu respectiva persoană era dată afară din incinta sălii. „La noi nu e așa. La noi poți să joci tot ce ai, nu ține nimeni cont….”, povestește Mihai.

În urmă cu trei ani a ajuns să se împrumute pentru prima dată la cămătari pentru că nu mai avea bani să joace. Ulterior, cu doi ani în urmă, a conștientizat că a pierdut definitv controlul și că se confruntă cu o dependență gravă.

„Mama strânsese banii în magazin pentru a plăti facturi, furnizori… Și am luat toți banii din magazin într-o noapte, cam 1.500 de euro, și i-am băgat pe toți (la păcănele – n.r.). Și am pierdut. A doua zi, mama s-a trezit, s-a dus la magazin și trebuia să plătească datoria. Pentru ea a fost un șoc și atunci i-am spus…”, își aduce aminte tânărul de momentul în care a conștientizat că are cu adevărat o problemă pe care nu o poate controla.

Când prietenii nu l-au mai împrumutat, a apelat la cămătari

Tot atunci a început să se împrumute, unii pentru a le da înapoi părinților și alții pentru a juca în continuare. „Am încercat să mă împrumut la prieteni, prietenii n-au avut și atunci am apelat la cămătari…”, povestește Mihai.

Sumele împrumutate de la cămătari au început să crească pe săptămână ce trecea și astfel a ajuns la 1.000 de euro împrumutați. „Dădeam la 1.000 de euro cam 2.000 de lei pe lună (dobânda – n.r.). La unii era 2.500 de lei pe lună, la unii și mai mult. Ajunsesem să iau și 1.000 de lei ca să dau (dobândă – n.r.) 600 de lei la 10 zile…”, spune tânărul, perfect conștient de situația în care se află.

Pentru că ajunsese îngropat în datorii pe care nu mai avea cum să le plătească, „nu am reușit să mai câștig bani (la păcănele – n.r.) ca să plătesc datoriile”, Mihai nu a avut de ales decât să le spună părinților situația reală. Le-a mărturisit totul, le-a solicitat ajutorul și le-a promis că se oprește.

„Tot timpul promiteam că nu mai fac, dar mă trezeam în același loc (…) Am încercat să mă opresc, dar mi-am dat seama că nu mai ține de mine…”, spune Mihai.

„Mă mințeam pe mine. Îmi spuneam că nu mă mai joc dar tot la jocuri mă trezeam”

Dându-și seama că situația îi scăpase total de sub control, Mihai a început să citească, să se documenteze despre dependențe, despre adicții. Astfel și-a dat seama că se află într-un stadiu foarte grav. „Mă mințeam pe mine. Îmi spuneam că nu mă mai joc, dar tot la jocuri mă trezeam”, mărturisește el.

A încercat tot ce i-a trecut prin cap pentru a scăpa de această dependență. A luat calea bisericii, s-a și pocăit… degeaba. Mai devreme sau mai târziu se trezea tot într-o sală de jocuri. „Voiam să mă opresc dar nu puteam. Mă trezeam în același loc de fiecare dată…”

Atunci când s-a mutat cu chirie împreună cu prietena lui, i-a promis și ei că a încetat cu jocurile. „Atunci am început să mă joc pe ascuns, pentru că jucătorul asta face, ascunde, este un mincinos!”. Venitul lunar în perioada respectivă, așa cum spune tânărul, depășea 10.000 de lei lunar. Din acești bani ascundea mereu pentru a merge în continuare la sala de jocuri.

Totul a ieșit la iveală atunci când a pierdut toți banii pe care îi câștigase și, mai mult decât atât, a luat și toți banii din casă, inclusiv chiria, bani pe care i-a dat tot „la păcănele”. Acesta a însemnat și sfârșitul relației la momentul respectiv.

Nici autoexcluderea nu a funcționat pentru că România nu are un sistem bine pus la punct

Din punct de vedere tehnic, jucătorul care își conștientizează problema, poate merge la sălile de jocuri să se autoexcludă „Te duci cu buletinul și spui „vreau și eu să mă autoexclud”…” Ceea ce Mihai a făcut, în urmă cu aproximativ opt luni de zile.

Teoretic, un jucător care se autoexclude, nu mai are acces în nicio sală de jocuri. Numai că la noi lucrurile nu funcționează așa. La intrarea în sala de jocuri, jucătorul trebuie legitimat și, pe baza cărții de identitate, i se refuză accesul în sală. Numai că la noi legitimarea la intrare nu se face în toate sălile și atunci, chiar și în cazul autoexcluderii, un dependent poate intra să joace în continuare. „Eu mă joc de la 15 ani. Nu mi s-a cerut niciodată buletinul… Nu știu ce înseamnă să dai un act de identitate decât când câștigam vreun jackpot, ceva… dădeam buletinul”, povestește Mihai.

Problema este că, în cazul în care câștigă, dacă este autoexclus, nu-și poate încasa câștigul în baza cărții proprii de identitate. Dar nimic nu-l împiedică să joace și să piardă bani…

Cum poate fi depistat un copil care joacă „la păcănele”

„Asta este marea problemă, nu este o boală depistabilă. Un copil când se droghează, îl vezi… are alți ochi… Când bea, la fel, e amețit…”. Cu dependența de jocuri de noroc este mai greu, pentru că singura modalitate de depistare este controlul finanțelor.

„Să nu aibă carduri pe mână!”, este primul sfat pe care Mihai îl are pentru părinți. Apoi copilul trebuie să aibă un buget limitat și strict controlat de părinți. Cea mai periculoasă vârstă este cea a adolescenței, 15-17 ani, când copilul este tentat de tot ce vede în jurul lui.

„Părinții trebuie să aibă grijă de cardurile lor. Acum, cu un buletin al părintelui sau al vărului, care are 18 ani, chiar dacă minorul are 16 ani… cu buletin, internet și card, ai acces online.”, spune Mihai.

„Un copil, în prezent, ca să se joace, are nevoie doar de buletin, card și internet. Nu contează (al cui e actul de identitate – n.r.), că nu-i cere să se autentifice facial…”, dezvăluie tânărul. Copiii, în România, la ora actuală, nu sunt protejați deloc împotriva jocurilor de noroc.

Pentru a sublinia pericolul, Mihai face precizări cu privire la situația sa din prezent. Dezvăluie faptul că, deși părinții i-au achitat datoriile, a făcut altele. Are în prezent credite la toate IFN-urile de pe piață, la cămătari, și-a amanetat telefonul, aurul din casă și, cu toate acestea, joacă în continuare. „Am pierdut absolut tot. M-am împrumutat la IFN-uri ca să dau la alții, am făcut datorie pentru datorie, și am băgat toți banii la jocuri… 8.500 de lei”, detaliază el.

„De mai bine de 6-7 ani de zile eu muncesc degeaba, eu sunt sclav, eu nu mai am viață…”

„Pentru toate persoanele care sunt în același stadiu ca și mine, și sunt foarte multe, ar trebui în primul și în primul rând să recunoască, adică să-și asume treaba asta (dependența – n.r.), adică să spună familiei. (…) Trebuie să fie o persoană asumată, să spună… sunt un jucător, sunt dependent, nu pot să controlez, nu ține de mine să ies din treaba asta…”, spune Mihai.

În încercarea sa disperată de a găsi o soluție, a apelat Organizația Națională a Jocurilor de Noroc (ONJN) cu cerere să se autoexcludă din tot ceea ce înseamnă săli de jocuri de noroc. În plus, a cerut o bază comună pentru toate jocurile de noroc din țară. „Am cerut să fie o bază, cum e în afară, să fie o bază pe toată țara, pe tot ce înseamnă săli (de jocuri – n.r.) să aibă o bază comună…”

Citește și: Noi reguli pentru ”păcănele”. Ce prevede ordonanța de guvern

„Am cerut să aibă un sistem, cum e la Loteria Română… La Loteria Română, când mi-am dat autoexcludere, înainte de a intra în Loteria Română îți cere buletinul, indiferent că ai 50 de ani, că ai 40 sau 30… Îți cere buletinul, îl scanează și eu acum, dacă mă duc acolo, mi l-a scanat și îmi spune NU, poftiți afară că nu aveți voie!”, povestește Mihai.

Aceasta, consideră el, că ar fi singura lui scăpare să iasă din această situație: să nu i se mai permită accesul în nicio sală de jocuri de pe teritoriul României.

„De mai bine de 6-7 ani de zile eu muncesc degeaba, eu sunt sclav, eu nu mai am viață…”, mărturisește tânărul. „Ca și jucător, îți pierzi orice simț. Nu mai simți nimic pentru nimeni (…) Tu vezi toate persoanele din jurul tău ca pe o sursă de a procura bani. Un jucător face orice, minte, face orice, doar ca să procure niște bani ca să se ducă înapoi (în sălile de jocuri – n.r.). Eu, personal, mi-am pierdut orice simț! Eu, în prezent, nu mai simt nimic pentru nimeni!”, adaugă el.

Reclamele agresive sunt cele care dăunează cel mai mult copiilor: „ONJN nu ajută cu nimic”

Odată intrat în lumea jucătorilor nu prea mai este cale de scăpare. „O mințeam pe mama că plec în vacanță, ca să-mi dea bani, iar eu Crăciun, Paște, Revelion, le-am petrecut numai în cazinouri, la jocuri. (…) Nu mai îmi trebuia femeie, nu mai îmi trebuia absolut nimic…”, povestește Mihai cum se desfășura viața lui înainte de conștientizare.

Cel mai mare pericol îl constituie, în ultima vreme, în opinia lui, reclamele agresive ale firmelor de jocuri de noroc, reclame asociate și cu imagini ale vedetelor care, „pentru câțiva bani”, te îndeamnă să joci, ca să îți iei mașină sau să-ți îndeplinești alte visuri.

Vedetele cu priză la public sunt cele care atrag cel mai mult generația tânără, sunt exemple și astfel copiii sunt tentați să le urmeze sfaturile. „Statul nu face nimic în această privință, cei de la ONJN nu ajută pe nimeni cu absolut nimic…”, este de părere Mihai.

Atunci când și-a reclamat la ONJN dependența și a cerut ajutor, spune că i s-au oferit ședințe de „consiliere” pentru „a juca responsabil”. „Am intrat într-o seară și am vorbit cu un din ăla (consilier – n.r.) și mi-a spus că poate să mă ajute, să-mi ofere trei ședințe (…) să mă ajute să joc responsabil!”, povestește Mihai. „Păi dacă eu vreau să scap de jocuri?!?!? (…) Psihologul lor te ajută să te învețe să joci responsabil. Dacă eu vreau să scap de această adicție, cum adică să mă joc în continuare?!?!”.

Unui jucător îi face rău și să piardă bani dar, și să câștige

Industria jocurilor de noroc încearcă să convingă lumea că jocurile sunt o distracție. „Cum sunt o distracție??? Eu m-am dus la jocuri atâția ani de zile și n-am văzut pe nimeni acolo să fie fericit! Eu, de exemplu, ieri (când a fost să joace – nr.), băgam 100 de lei și câștigam 100 de milioane, eu nu eram fericit! Din ce cauză? (…) Pentru că un jucător nu este niciodată fericit, nici când pierde, nici când câștigă”, detaliază Mihai.

Unui jucător îi face rău și să piardă bani, dar și să câștige. În cazul în care câștigă o sumă mare, aceasta îi întreține, practic, adicția. Dă înapoi din datorii, dar nu pe toate. Își oprește din ea pentru a putea să joace în continuare. „Am bani să mă întorc înapoi, să-mi întrețin nefericirea, să-mi întrețin dependența… (…) Dacă câștigi, te întorci înapoi, dacă pierzi, te joci în continuare…”

Care este soluția pentru Mihai: Autoexcluderea

Mesajele transmise de Mihai au fost clare: pentru copii, să nu intre niciodată într-o sală de jocuri, iar pentru părinți să le supravegheze atent și strict finanțele. Dar cum rămâne cu el și adicția lui? Cum poate scăpa el de această dependeță.

„Pentru mine, ar fi să se facă o bază de date, pentru toată România, pentru toată țara, cu persoanele care sunt dependente grav, care nu au limită, ca mine. (…) Eu vreau, din momentul în care mi-am dat autoexcludere, să-mi dau autoexcludere pe viață, din toate sălile. Pe mine asta m-ar ajuta…”

„Eu, acum, sunt sclav. Mă pot considera robul jocurilor de noroc. Eu muncesc de mai bine de șase ani de zile degeaba. (…) Am stări de depresie, de anxietate gravă… Am acumulat datorii foarte mari, pe care nu pot să le mai înapoiez momentan… Singura soluție, pentru mine, personal, și pentru toată lumea care este în același stadiu ca și mine, este autoexcluderea pe viață!”.

Citește și: Povesti din spatele cortinelor: Cele mai bune documentare despre jocurile de noroc

În opinia lui Mihai, fiecare jucător ar trebui să-și pună un semn de întrebare, să se uite înapoi și să vadă cum a început totul: „Eu am început din joacă… 10 lei, 10 lei, 10 lei. Am câștigat, mi-am satisfăcut niște dorințe, niște plăceri (…) După 12 ani de joacă s-a scurtcircuitat creierul. Nu există joacă de distracție sau joc responsabil. Este exclus așa ceva!”

„Pentru cei care sunt la început, care au 5-6 luni sau un an de zile, este perfect. Ei se pot opri!”, este de părere tânărul. Ceilalți, odată ce au căpătat dependență, nu mai au nicio șansă singuri pentru că „nu mai ține de ei”, adaugă el.

Mihai crede că singura scăpare pentru toți dependenții de jocuri de noroc, implicit și pentru el, este să se facă o bază de date națională și acestora să li se refuze intrarea în sălile de jocuri, ca și în online, unde accesul ar trebui să se facă doar pe baza recunoașterii faciale.

Singura perioadă în care s-a simțit eliberat a fost perioada pandemiei

Ironic, perioada în care majoritatea oamenilor s-au simțit cel mai rău, pandemia, a fost pentru Mihai de-a dreptul eliberatoare.

„Atunci (în pandemie – n.r.) a fost singura perioadă din viața mea când am avut și eu… când s-au închis aparatele, eram pe 0 cu datoriile și aveam și eu bani. Și mă bucuram și eu… (…) Nu-mi venea să cred că am și eu bani”, povestește el.

Acum însă, lucrurile nu mai stau așa bine. „Dacă am 1.000 de lei în buzunar, n-am stare. Mă duc în oraș, mănânc ceva și mă duc la jocuri apoi. Și atunci a fost singura perioadă, în pandemie, când au fost închise jocurile, că eu nu mă jucam online, în care am simțit și eu că trăiesc! (…)”, își aduce aminte Mihai.

Soluția, repetă tânărul, ar fi obligarea tuturor sălilor de jocuri să implementeze sistemul autoexcluderii pe viață și, în plus, legitimarea fiecărui jucător care intră într-o sală de jocuri, oricât de mare sau de mică ar fi ea.

Citește și: Câți cititori au fost de acord cu scoaterea ”păcănelelor” în afara localităților. Rezultatele sondajului Observatorul Prahovean

„Sper din tot sufletul ca toți copiii să ia acest exemplu ca atare (al lui – n.r.) și să NU joace!”, își încheie mărturia Mihai, un dependent de jocuri de noroc, dar care a avut puterea să-și recunoască adicția și să iasă în față, să vorbească, pentru ca alții să nu repete greșelile pe care el le-a făcut.

Povestea lui Mihai este aceea a multor alți dependenți care se luptă singuri, zilnic, cu această „boală” pentru care nu există „leac” și nici „asigurare”. Poate cei care au avut răbdare să citească până la final, sau să urmărească interviul în format video, se vor opri o clipă și vor reflecta asupra celor din jurul lor, asupra copiilor lor.

Aveți siguranța că ai voștri copii se duc la școală și nu la jocuri? Aveți controlul total al banilor care le trec prin mână? Aveți habar de cum sunt copiii voștri în realitate sau vă bazați pe faptul că vouă nu vi se poate întâmpla? Poate o secundă de reflecție va ajuta ca un copil să nu fie următorul „Mihai”. Poate…

Distribuie articolul:

Provocarea Observatorul Prahovean

- Publicitate -

Ai un pont care se poate transforma într-o știre? Trimite pe WhatsApp la 0785 075 112

Vreți să aflați cele mai noi știri din Prahova? Abonați-vă la Google News

Lasă comentariul tău. Click AICI

Comentariul tău
Numele tău

spot_img

Exclusiv

Cine este responsabil de incendiul din Ploiești pentru care a fost emis un mesaj RO ALERT

Vinerea trecută, un incendiu a izbucnit într-o hală dezafectată...

Nași, fini, afini și prieteni ai lui Andrei Volosevici, plătiți regește din banii ploieștenilor. Primărie de cumetrie

Peste un milion de lei, din banii ploieștenilor. Atât a plătit primăria Ploiești și instituțiile subordonate pentru neamurile și apropiații primarului Andrei Volosevici, în anul fiscal 2022, sub formă de salarii, prime, sporuri și idemnizații.

S-a redeschis circulația rutieră pe Bulevardul Independenței din Ploiești [FOTO-VIDEO]

În această dimineață s-a redeschis circulația rutieră pe Bulevardul...

Curse ilegale de mașini și drifturi la Sala Sporturilor Olimpia din Ploiești [VIDEO]

De ani buni, locuitorii din zona Sălii Sporturilor din...

Abonează-te la newsletter

- Publicitate -

Știri noi

Cei doi bărbați din Târgșoru, care și-ar fi tâlhărit prietenul, au fost arestați preventiv

Cei doi suspecți care și-ar fi tâlhărit prietenul în...

Air Retro 2024 & FlyIn are loc sâmbătă, pe Aerodromul de la Șirna

Retromobil Club România și Zborcadou.ro organizează sâmbătă, 18 mai,...

A dispărut o bandă de circulație de pe Bulevardul Indepnendenței din Ploiești după noile marcaje rutiere [VIDEO]

Marcajele rutiere efectuate pe tronsul recent reabilitat al Bulevardului...
- Publicitate -
- Publicitate -

Informații utile

Ce este promisiunea de vânzare-cumpărare a unui apartament

Continuăm proiectul ”Casa Nouă”, cu scopul de a vă...

Robin Mihai este triplu medaliat cu aur la Campionatul Mondial de Kempo IKF cu sprijinul Supermarket La Cocoș

Ce ar fi sportul ploieștean fără implicarea oamenilor de...

Întreruperi de energie electrică în Ploiești și Prahova în perioada 20-24 mai. Zonele afectate

Distribuție Energie Electrică România - Sucursala Ploiești anunță întreruperea...

Medicul Alin Scarlat: Cum influențează activitatea fizică longevitatea

Observatorul Prahovean publică o serie de articole, extrase din...
- Publicitate -

Emisiuni
Observatorul Prahovean

- Publicitate -

ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Air Retro 2024 & FlyIn are loc sâmbătă, pe Aerodromul de la Șirna

Retromobil Club România și Zborcadou.ro organizează sâmbătă, 18 mai,...
- Publicitate -