A adus pe lume sute de bebeluși și a ajutat la fel de multe mame să trăiască fericirea pură sau, din contră, să vindece traume, după pierderea unui copil. Lucrează de 24 de ani la Maternitatea Ploiești și este moașă de profesie. A făcut o facultate în acest sens, după care a terminat și un master în îngrijirea lăuzei și a nou- născutului la domiciliu. Ca ea nu sunt multe. Acolo, în blocul de nașteri, Silvia Moise a învățat și învață zilnic ce înseamnă răbdarea, toleranța și iubirea. A vrut, de la 18 ani, să aibă o meserie ca să îi aducă doar satisfacții. Și le are. Din păcate, viața își arată, de multe ori, și fața ei hâdă.
Cel mai cumplit pentru moașa Silvia Moise: „să ajut la naștere fetițe de 13, 14 ani, care, în timpul contracțiilor strigă, plângând, după…mama!”
Ploieșteanca Silvia Moise este una dintre acele moașe care au investit în pregătirea profesională. La 18 ani absolvit un liceu sanitar și a devenit soră medicală de obstetrică ginecologie. A urmat, ulterior, Facultatea de Moașe din cadrul Universității de Medicină „Carol Davila”, București. Pregătirea sa profesională a continuat cu un master în îngrijirea lăuzei și a nou-născutului la domiciliu. Are la activ inclusiv cursuri de consiliere în lactație, acreditate internațională. O pregătire solidă, așadar, și o misiune pe cât de frumoasă, pe atât de dificilă. Consideră că profesiile își ale oamenii cumva, altfel nu își explică nici pasiunea cu care își face meseria și nici puterea de muncă.
Zilnic, la Maternitatea din Ploiești se nasc undeva la 15 bebeluși
Natalitatea a scăzut mult în ultimii ani, povestește femeia. Cele mai multe cazuri sunt fericite. Copii doriți, care vin pe lume sănătoși și pornesc cu dreptul în viață.
„Sunt, însă, și cazuri de mămici care sunt ele însele niște copii. Am avut fetițe de 13,14 ani care au născut. În timpul travaliului, e cutremurător, da, strigau după mamele lor. Sau femei analfabete, care pun degetul în locul semnăturii.
Citește și: Doctor bun. Interviu cu medicii chirurgi Dan Oprea și Sebastian Toma. „Trebuie schimbată gândirea că cel mai bun spital din Ploiești e trenul spre București”
Cele mai cumplite sunt cazurile de femei care vin să nască prin cezariană feți morți sau cărora le mor bebelușii la naștere. Aici intervin eu și cele câteva colege ale mele. Ofer consiliere, ofer un umăr pe care ele să își strige suferința, ofer alinare și încerc să le dau încredere că vor trece peste o asemenea traumă. Nu ai cum, sunt conștientă că toată viața te urmărește o asemenea dramă, dar, pe cât pot, încerc să diminuez efectele depresiei post partum. Această afecțiune apare atât la femeile ce nasc copii sănătoși, dar, mai ales, la cele care își pierd micuții. Fac tot ce pot să le ofer mai mult decât „ îmi pare rău, mami” sau „o să ai un alt copil, ai să vezi”. Sunt situații și situații. Te încarcă emoțional enorm, dar te motivezi gândindu-te la partea frumoasă pe care o aduce această meserie”.
Cea mai mare satisfacție pe care poate să o aibă o moașă e atunci când majoritatea nașterilor sunt sănătoase sau când cazurile critice se termină cu bine. Atât pentru mama, cât și pentru bebeluș.
Pacienții sunt cei care au învățat-o pe Silvia Moise ce înseamnă răbdarea, toleranța și prețuirea vieții. „Am văzut atâtea lacrimi de fericire și bucurie, încât nu mi-ar ajunge săptămâni să povestesc fiecare caz în parte. Este extraordinar să trăiești zilnic bucuria continuității vieții pe pământ. Și să primești mesaje de la mămici care îți împărtășesc fiecare experiență frumoasă trăită alături de copiii lor”.
Silvia Moise organizează și grupuri de sprijin pentru părinți
Gratuite și fixate în diferite zone ale Ploieștiului, dar și în parcuri din localitățile limitrofe. „Mame, dar și tați pe care îi ascult, îi ajută să schimbe impresii cu alți părinți. Experiențe frumoase sau, dimpotrivă. Se creează o conexiune fantastică”, mai povestește ploieșteanca.
Dacă ar fi să aleagă din nou, ar alege tot medicina, tot profesia de moașă. Pentru ea este cea mai frumoasă meserie din lume. De ce? Pentru că aduce fericire celor din jur, iar fericirea lor este și fericirea ei. Din momentele urate, învață. E conștientă că și ele fac parte tot din viață. Silvia Moise, mama unei fete de 23 de ani și a unui băiețel de 10 ani, a mai înțeles ceva în acești aproape 30 de ani de meserie. 24 petrecuți în Maternitatea Ploiești și alți patru la un spital privat. „Când Dumnezeu îți pune în mâine două vieți, trebuie să știi ce să faci cu ele”.
