A avut mari emoții atunci când a urcat pe scenă la Gala Tineretului Prahovean. A primit, la 14 ani pe care îi are, premiul pentru cel mai activ tânăr din mediul rural. A reprezentat o comună. Teișani pe numele ei. Și un Centru de Tineret. Desființat azi. Dezamăgit de oameni, Alexandru Popa, căci despre el este vorba, spune că nu ar putea trăi fără ei. Fiindcă „oamenii dezamăgesc, dar tot oamenii repară”.
Alex Popa este genul acela de puști pe care îl asculți și imediat îți spui: „din copilul ăsta o să iasă ceva. Sigur voi mai auzi de el”.
Elev în clasa a VIII-a la Școala Gimnazială din Teișani, Alex e tipul de adolescent ambițios, asumat și care vrea să își facă vocea auzită. Niciodată cu capul plecat.
E, într-un fel, trist că asistă la ambiții și orgolii al celor mari, care nu mai lasă loc și pentru visurile unor copii. E la fel de trist și când constată că nevoile „tinerilor din ziua de azi” înseamnă, pentru mulți, simplă retorică.
Citește și: Povestea Dariei, eleva Liceului „Sfântul Apostol Andrei” Ploiești care a primit premiul de popularitate la Gala Tineretului Prahovean
Alex aspiră la ceva mai bun. Pentru el și pentru generația sa. Recunoaște că pe la 12 ani a suferit de anxietate socială. Nu avea încredere în el, considera că un simplu copil de la țară nu se poate face văzut și auzit. De fapt, ascultat. Atunci, în clasa a VI-a, a intrat pentru prima dată la Centrul de Tineret din comună. În doi ani, timp în care s-a implicat în numeroase proiecte, a interacționat cu tineri de vârsta lui din țară și din străinătate, Alex Popa spune că s-a schimbat la 180 de grade.
A înțeles că tinerii chiar sunt o voce și că stă în puterea lor să nu pice în capcana unei educații fără eficiență. Și nici să devină unelte în mâinile unora care îi vor simple rotițe ale unui mecanism „ruginit”, spune adolescentul cu ochii mereu curioși.
Îl întreb pe Alex ce vrea să se facă atunci când va crește. Zâmbește. Îmi zice că vrea să meargă la Colegiul Național „Nicolae Iorga”, din Vălenii de Munte, la profil matematică- informatică. Apoi, la facultate. Când va fi mare și-ar dori să devină consultant în accesarea fondurilor europene. Aici vede el viitorul. Îl tentează și Facultatea de Științe Politice. „Sunt multe de schimbat într-un sistem stricat. Și aș începe cu educația. Prea mulți analfabeți funcțional deghizați în absolvenți de școală, cu diplome în regulă”, spune tânărul, care adaugă dintr-o suflare: „Si voluntariat. Asta mereu. Nu mă văd fără proiecte, fără acțiuni la care să particip”, zice Alex care este și voluntar în cadrul Fundației Județene pentru Tineret Prahova.
Nu îl mai întreb foarte multe despre desființarea Centrului de Tineret din Teișani. Știu că răsucesc cuțitul într-o rană nevindecată. Vrea el să povestească, așa, cu amărăciune: „Ne-au dat afară. Nu au mai avut loc de ceva bun care se întâmpla la Teișani. Sunt un copil, până la urmă, de 14 ani, care nu a vrut decât să se vorbească de bine despre comunitatea lui.
Nu am renunțat la vis. Merg cu microbuzul la Centrul de Tineret din Izvoarele. Ce-i drept, nu toți tinerii din comună își permit. Unii au renunțat. Vin și întreb: bun, ia, dar pune ceva în loc. Ce au pus? Nimic. Promisiuni goale. Ce vor face acum tinerii care nu au posibilități? Telefon, stat pe marginea drumului, din când în când, un fotbal. Ca la țară. Trist, dar real”, se descătușează parcă Alex Popa, cel mai activ tânăr din mediul rural.
Alex zâmbește. Mereu zâmbește. Eu mă bucur că am ocazia să cunosc tineri la el. Copii buni, copii care sunt precum o gură de aer proaspăt pe un munte de nepăsare. Și-mi aduc aminte vorbele lui Creangă, așternute pe hârtie acum vreo 130 de ani „Fie-vă dragi copiii, purtați-vă cu ei blând, învățați-i ce e de folos, fiți drepți și-ți vedea că nu-s sălbatici. Schimbați-le des ocupația. Nu vă vărsați veninul amărăciunii voastre în sufletul lor, că-i păcat.”
