Gabriela Popescu şi Roxana Dumitrescu sunt două prahovence care au ales, în urmă cu 11 ani să îşi lase joburile sigure pe care le aveau şi să rişte cu „un atelier de aranjamente și produse handmade” în Ploiești. Acum, după mai bine de un deceniu, nu regretă alegerea făcută și, deși nu există o constanță a veniturilor și o predictibilitate, spun că nu s-ar mai întoarce la vechea viață „pentru nimic în lume”.
Pe strada Bobâlna din Ploiești atelierul lor, Miideculori, este o oază de bună dispoziție pentru oricine îi trece pragul, iar lucrușoarele lucrate manual ori pictate de cele două fete bucură ochii și sufletul oricui.
Despre începuturile unei afaceri „între prieteni” și despre ce înseamnă să fii antreprenor într-un oraș de provincie, cele două au fost de acord să ne povestească.
În speranța că tinerii vor vedea că, și aici, se pot face lucruri de suflet și se pot deschide afaceri frumoase, vă spunem povestea lor, care poate deveni sursă de inspirație pentru cei care vor să pășească pe drumul sinuos al antreprenoriatului în România.
De la un buchet de bomboane la un magazin cu obiecte handmade
„Eu lucram ca economist și simțeam că nu îmi place. Făceam contabilitate și nu mă regăseam în ceea ce făceam, mă plictiseam…”, povestește Gabi, în timp ce leagă de zor un șnur unui mărțișor din lut.
Încetul cu încetul, pentru a-și bucura sufletul, a început acasă sa facă diverse aranjamente cu bomboane. Ideea i-a venit după ce a văzut un buchet de bomboane făcut la București. „Arăta într-un anumit fel. La noi nu se găsea așa ceva.”. A început cu câteva aranjamente pentru prieteni și, în scurt timp s-a trezit cu comenzi de la colegii soțului, de la prietenii prietenilor… clar că acest gen de cadou prindea și în Ploiești, iar lumea era interesată.
De cealaltă parte, Roxana făcea, tot pentru suflet și prieteni, diverse bijuterii din Fimo sau alte materiale, și ea având comenzi tot pentru prietenii prietenilor și colegilor. „Mi-aduc aminte că, într-un an, de ziua mea de naștere, a venit cu mai multe bijuterii și m-a pus să-mi aleg din mai multe seturi de coliere…”, povestește Gabi râzând către colega și prietena ei.
Momentul decisiv a venit după nașterea celui de-al doilea copil al Gabrielei, când aceasta a simțit că pur și simplu, nu mai poate să se întoarcă la ceea ce făcea: contabilitate.
Într-o discuție de moment cu Roxana, care nici ea nu era deloc mulțumită de ceea ce făcea, au hotărât să-și deschidă împreună un magazin.
5.000 de lei credit ca să deschidă magazinul
„Mi-aduc aminte că nu aveam niciun ban. Am făcut credit la bancă de 5.000 de lei ca să putem să deschidem magazinul. Roxana avea banii ăștia, eu nu. Eu am plătit rate pentru ei. Noi cu banii ăștia am pornit, 5.000 de lei fiecare, adică 100 de milioane vechi!”, povestește râzând Gabi.
Din acești 10.000 de lei au înființat firma, au fost nevoite să găsească și spațiu de închiriat și să aibă și puțină marfă de început.
Distracția a început când a fost vorba de căutat spațiul de închiriat. „Ne-am dus pe Republicii, pe la mall… Bine, la mall ne duceam, ne întorceam…”, se amuză acum cele două povestind despre începuturi.
Au găsit în cele din urmă un garaj din tablă tot pe strada Bobâlna. A fost singurul spațiu pe care și l-au permis. L-au amenajat singure, l-au zugrăvit, l-au pictat cum s-au priceput, ca să-i dea o față cât de cât atrăgătoare. Au avut și noroc. În amenajarea primului magazin le-a venit în ajutor o mobilă rămasă de la o firmă care se închisese.
După deschidere, timp de aproape doi ani, se rugau să le intre cineva în magazin. Începutul a fost greu. „Noi am început să vindem datorită prietenilor. Ei au venit, ei ne-au recomandat. Apoi Facebook-ul… Încet, încet a început să meargă treaba.”
Treptat vânzările au început să crească și au reușit să se mute din „garajul” inițial, într-un spațiu decent. Nu au părăsit însă zona în care deja deveniseră cunoscute, așa că au găsit o căsuță mică pe aceeași stradă, la câteva sute de metri distanță de „garajul” de început.
„Cum ne-am mutat aici, am dat comandă de mobilă. Am reușit, din veniturile de dincolo, să amenajăm spațiul de aici.”, spune Roxana.
În antreprenoriat trebuie să fii chibzuit pentru că veniturile nu sunt constante
Despre cât de greu este ca antreprenor, fetele povestesc explicând sistemul de venituri. „În antreprenoriat nu ai un venit clar și sigur. Sunt luni în care nu ne rămâne niciun ban. Astfel, dacă avem o lună bună, cum ar fi decembrie, martie sau septembrie, trebuie să chibzuim să punem deoparte și pentru lunile în care nu avem venituri.”
Fiind deja în această branșă de peste 10 ani, Roxana și Gabriela cam știu care sunt lunile bune, și care cele în care trebuie să vină cu bani de acasă, cum se spune.
Ambele recunosc faptul că, pentru o familie, un venit exclusiv din această activitate nu este recomandat. Mai ales în perioada pandemiei salvarea lor a venit de la partenerii de viață care le-au susținut din toate punctele de vedere. „Dacă era să trăim doar din asta atunci, închideam, că n-aveam ce face”, mărturisesc cele două.
A trecut însă pandemia și, când lucrurile păreau a intra pe un făgaș cât de cât normal, a venit războiul, urmat de criza financiară, și atunci oamenii au început să taie din cheltuielile neesențiale. Cadourile de suflet, cănuțele pictate manual, mărțișoarele handmade, aranjamentele florale și tablourile din pietre, sfoară și coajă de copac, au început să-și piardă din importanță în ochii consumatorilor români. Și asta a început să se vadă în scăderea încasărilor.
Odată cu scăderea încasărilor, a venit și o creștere a prețurilor la materia primă: vopsele, ceramică, lut, flori, ceea ce se traduce în luni din ce în ce mai grele.
„Acum nici nu zici că vine luna Martie. În anii trecuți, încă de la jumătatea lui februarie începea forfota în magazin. Acum e liniște. Parcă nici nu vine mărțișorul.”, oftează Roxana, în timp ce vopsește cu năduf o spatulă de decor.
Cum se fac mărțișoarele de lut la Miideculori
Mărțișoarele de lut sunt cele care, anul acesta, reprezintă pariul Gabrielei și Roxanei.
„Luăm lutul, îl modelăm, îl întindem ca pe cocă, apoi îl tăiem cu forme din acelea, ca de biscuiți. Apoi, fiecare bucată este găurită și uscată pe ambele părți. După ce se usucă, pictăm fondul. Apoi, când fondul e uscat, pictăm modelul. După ce se usucă și modelul, le dăm cu lac și, apoi, le punem iar să se usuce.
După uscare, punem anou fiecărei bucăți, apoi șnur și apoi o capsăm și o împachetăm”, povestește Roxana.
Imposibil de descris câtă muncă și câtă răbdare trebuie pentru a face astfel de mărțișoare. Și, în plus, cine le mai apreciază în ziua de astăzi?
Lucrul manual și-a pierdut valoarea în fața produselor de masă, mai slabe calitativ, dar mai ieftine.
Piața invadată de chinezării, veșnica problemă a artizanilor români
O altă dificultate pe care o întâmpină, și care este în ultima vreme, marea problemă generală a producătorilor români de articole handmade, este invadarea pieței de chinezăriile ieftine, situație situație semnalată și de creatoarea de ii, Anda Mănescu.
„Vin mărțișoarele astea de la chinezi, cu prețurile mici, de n-ai ce să faci. Noi degeaba pictăm, ne chinuim, că nu le putem face față. Și poți să te superi pe nimeni. Că fiecare e cu banii cum e, normal că ia de unde e mai ieftin. Mai ales când e vorba de mărțișoare, care, majoritatea, ajung aruncate pe fundul unui sertar.”, spune Roxana, încercând să explice întrucâtva, și totodată să-și explice ei însăși, lipsa aglomerației din anii trecuți.
Citește și: Cine sunt oamenii din spatele succesului lanțului Ana State din Ploiești. O poveste dulce și un proiect ambițios
„Trebuie să începem să ne reorientăm și să ne punem site-ul la punct”, sunt de acord fetele.
Ca o soluție pe viitor, pentru a nu mai depinde doar de lunile „de cadou”, fetele intenționează să-și pună la punct site-ul și să înceapă vânzările online în toată țara.
„Păi noi, cu cănile astea pictate manual, rupem! Dacă ajungem să le promovăm pe un site și să le vindem în toată țara. Păi la cum s-au vândut în Ploiești, s-ar vinde extraordinar de bine și în țară”, își exprimă speranța Gabi.
Până atunci însă, cu venituri lunare care se încadrează între 0 și salariul mediu pe economie, Gabi și Roxana par a fi găsit rețeta fericirii. Deși antreprenoriatul de nișă nu le-a îmbogățit peste noapte, sunt unele din puținele persoane care ajung să facă ce le place.
Obiectele care ies din mâinile lor au suflet și valoare, iar ele nu regretă nicio clipă drumul pe care au apucat-o în urmă cu mai bine decât un deceniu. Cele două sunt dovada clară că poți să trăiești făcând ce-ți place și că, indiferent de pregătirea profesională, până la urmă talentul și pasiunea primează.
