Este unul dintre primii 5 contratenori ai lumii și singurul din România. Vocea sa inconfundabilă impresionează. Artistul ploieștean, Cezar „The voice” Ouatu a avut curaj, a avut ambiție, a muncit enorm, iar rezultatele n-au întârziat să apară. Acum, Cezar ajută copiii talentați care provin din medii defavorizate, dar, spune el, „nu vând iluzii! Dacă un copil are potențial, îi sunt alături, dar nu îl încurajez într-un nonsens. Iar cel mai mare câștig al meu este cel sufletesc, atunci când un tânăr pe care l-am sprijinit și îndrumat ajunge cineva. Și nu la modul superficial, pe „repede înainte”, cum practică mulți în această industrie, ci cu muncă, sacrificii, pregătire asiduă și drag pentru ceea ce înseamnă artă”.
Are muzica în sânge și vrea să insufle și altora pasiunea pentru limbajul universal al omenirii, numit cânt. Contratenorul a urcat deja pe mari scene ale lumii și a primit aprecierile unor mari cântăreți cunoscuți pe întreaga planetă, cum ar fi, spre exemplu Andrea Bocelli. Și-a propus să ajute copii, nu doar din Prahova, ci din întreaga țară, să simtă gustul dulce al afirmării, exclusiv datorită talentului, muncii și dramului de noroc pe care fiecare îl are sau nu în viață.
De unde ideea de a ajuta copiii talentați, dar cu posibilități materiale reduse, să nu își piardă talentul?
Aș începe cu Festivalul Internațional de Canto „Cezar Ouatu”,un eveniment de referință și un obiectiv cultural al municipiului Ploiești și județului Prahova, atât pe plan național cât și internațional. Am ajuns, iată, la ediția cu numărul 4, care are loc pe 25 și 26 martie la Filarmonica „Paul Constantinescu”. Mă ocup de copii din medii defavorizate, (dar nu numai) le descopăr talentul, aptitudinile artistice și îi îndrum, cu pași mici și mărunți, către o carieră frumoasă. Le explic că nimic nu se face „peste noapte”, deși trăim într-o societate în care tinerii nu prea mai au ce împrumuta ca repere. Se promovează intens nonvalorile, iar asta este grav. Mulți copii, tineri, consumă astfel de produse media și visează să fie la fel. Ori asta e un fel de balon de săpun. Copilul, adolescentul trebuie ajutat să înțeleagă că arta, în orice formă a ei, dacă îi este „pusă sub nas” îl înnobilează. E mult de muncă, dar nu imposibil. Evident, toate aceste lucruri nu ar putea vreodată să fie posibile fără sprijinul partenerilor mei, care mă susțin la fiecare pas, cum ar fi cei de la Lukoil. E foarte important să ai pe cine te baza când dezvolți astfel de proiecte.
Cât de mult ajutați copilul și cât părintele?
Vin la mine părinți care visează ca ai lor copii să fie vedete. Eu nu vând iluzii. Sunt foarte ferm. Dacă acel copil nu are pic de talent muzical, eu niciodată nu voi alimenta frustrarea unui părinte sau visuri de-ale lui pe care vrea să le trăiască prin fiul sau fiica sa. Voi fi tranșant și îi voi spune adevărul. Dau șanse, încurajez potențialul și explic faptul că lemnul acela, cum numesc eu scena, e ceva cu care trebuie să rezonezi. Când un copil urcă pe scenă, trebuie să se simtă în largul lui, să se simtă liber și lipsit de inhibiții. Niciodată cu teama că, undeva acolo, în public, e mama sau tata, care sunt cu ochii pe el.
Poate fi Cezar Ouatu rampa de lansare pentru copiii care visează la o carieră în muzică?
Eu cânt de pe la 6 ani. Niciodată fiindcă m-a obligat cineva, ci pentru că am în sânge muzica. Am norocul să lucrez cu copii deschiși, copii care înțeleg că muzica nu înseamnă doar manele și trapanele. De luni de zile, acesta este trendul, constat cu tristețe. Nu am nimic cu acești oameni, să se înțeleagă. Pe unii îi respect, dar nu asta înseamnă muzică. Zgomot de fond!. Fetițe cu nume din patru litere care fac playback și domni care promovează incultura.
Considerați că muzica poate schimba viața unui tânăr? Dacă da, cum contribuiți la asta?
Eu am reușit prin muzică să transmit oamenilor emoție. Acesta e un compliment fantastic. Prin acest instrument minune, vocea, poți interacționa cel mai bine cu cei din jur La nivel artistic îmi place să transmit emoție pură, să ajung la sufletele celor care mă ascultă. Urc pe scenă cu copii talentați pe care îi încurajez și le insuflu încredere în ei înșiși. Pe lângă sutele de tineri de la FICO, am în pregătire 10, 12 copii care promit mult. Sunt serioși, dedicați și fac din suflet ceea ce fac. Au altfel de repere față de ceea ce oferă piața muzicală actuală. Mare pare din ea. Mă adresez acelei minorități, să o numesc așa, care promite. Sperăm să putem, împreună, să schimbăm mentalități. Eu asta vreau prin toate proiectele mele. Că vorbim despre FICO (Festivalul Internațional de Canto Cezar Ouatu), ori tabere de creație, schimburi de experiență în care implic tineri artiști, toate sunt rotițe ale unui mecanism numit educație artistică.
Poate orice copil să viseze că ar putea călca pe urmele lui Cezar Ouatu?
Poate, da. Chiar am câțiva copii super talentați, care, oricând, mi-ar putea călca pe urme. Iara sta nu poate decât să mă bucure. E darul meu sufletesc cel mai de preț. Și, da, orice copil cu vârsta mai mare de 7 ani mă poate contacta pe rețelele sociale. Evident, fac o selecție, evident, îmi dau seama dacă în acel copil există talent, există potențial, muzical vorbind. Fac o selecție și e normal așa. 1% inspirație, 99% transpirație. Eu asta caut. Munca e vitală, dar și acel sâmbure de talent ce trebuie cultivat este esențial. Iar mesajul meu pentru toți copii talentați e același.
„Nu uita niciodată să îți urmezi visul!” Iar eu îmi urmez propriul vis. Acela de a duce mai departe ceea ce fac deja, să susțin tinere talente prin tot ceea ce înseamnă acest plan cultural-educațional”.
