Are o vechime de peste 600 de ani, însă, din păcate, a fost năpădit de dăunători și boli. Este un simbol al comunei prahovene Cocorăștii Mislii, localnicii numindu-l „Supraviețuitorul”. Gorunul secular, declarat monument al naturii, a fost atestat documentar la 1490, în timpul domniei lui Vlad Țepeș. Încă 200 de ani de acum încolo, specialiștii spun că el va mai dăinui. După care se va pierde pe cale naturală.
Profesorul Mandache Leocov, părintele Grădinii Botanice din Iași, a sfătuit, la un moment dat, autoritățile locale să recurgă la unica soluție la îndemână pentru a prelungi viața stejarului vechi de peste 600 de ani: acoperirea găurilor produse de carii cu nisip și ciment.
„Renașterea Teiului lui Eminescu din Parcul Copou se datorează acestui om minunat care a creat Grădina Botanică de la Iași. A fost impresionat de statura acestui gorun secular și a dat asigurări că va mai supraviețui încă 200 de ani. Se va pierde ulterior, din cauze naturale. Așa cum l-a pierdut și pe profesorul Leocov, un adevărat patriarh al naturii”, a spus primarul din Cocorăștii Mislii, Alexandru Daniel.
Comuna prahoveană numără peste 100 de arbori seculari, însă povestea Gorunului maiestuos, cu ramurile întinse spre cer, e cea mai veche. E remarcabil cum arborele- monument pare că vrea, de sute de ani, să îi cunoaștem sunetele din fiecare anotimp.
Cu toții am învățat la școală de Stejarul din Borzești, de Teiul lui Mihai Eminescu sau de plopii fără soț în jurul cărora s-au scris legende. Gorunul prahovean poate, cu ușurință, să fie și el filă de istorie. Fiindcă „a auzit” și „văzut” atât de multe, niciodată reproduse prin viu grai. Trebuie doar să ai răbdarea de a-i admira semeția și asculta fiecare foșnet. Doar așa vei înțelege…