Pe Lelia Grigore e posibil să o vezi alergând: după cazurile din instanță, în cadrul unui maraton sau concurând pentru cursurile de dicție, atunci când se pornește să explice, cu mult talent, pe un anumit subiect.
În cadrul podcastului Generația lui John, Lelia a povestit despre perspectiva legală a educației, despre cum sunt analizate cazurile de abuz din școli atunci când situația o cere, dar și despre experiențele personale prin care această a trecut.
Mizează pe faptul că în ziua de astăzi schimbarea nu se face cu ușurință, ci e parte dintr-un întreg manifest. Precum nu se face primăvară cu o floare, nici schimbarea nu vine așa ușor, ci doar în urma nenumăratelor insistențe venite din partea celor care inițiază schimbarea.
Citește și: Psihologul Claudia Iordache, mesaj pentru elevi: “Lăsați rușinea, lăsați temerile. Fiți o generație liberă!” – VIDEO
“La noi, foarte puține lucruri s-au schimbat fără să fie un val de schimbare. E clar că trebuie să fie generat un val, să aibă oamenii cadru în să spună ce anume îi nemulțumește. Au beneficiu ăsta, că pot spune niște lucruri sub rezerva anonimității și au mai mult curaj să spună.
Fiecare situație poate fi reală
Și e clar că dacă foarte mulți oameni reclamă o situație e reală. Și dacă e reclamă unul singur e reală. Să nu credem că dacă o reclamă unul singur nu e reală.”, a spus Lelia Grigore.
Lelia Grigore vede școala românească poate chiar așa cum este ea. Evidențiază faptul că mizeria de sub preș e multă și că deja se vede în acțiunile pe care noi le facem, iar copii sunt primii care penalizează aceste aspecte. Adulții s-au obișnuit cu anumite situații din sistemul educațional, însă copiii nu vor să mai aibă încredere în instrumentele care promit să ne educe.
Citește și: Robert Avram: “Schimbarea nu se face din biroul Ministrului Educației de la București, ci începând cu fiecare elev…”
“Întotdeauna în școala românească multe lucruri, cel puțin în ultimii ani, au fost băgate sub preș. Constant facem asta: băgăm sub preș. Nu a dus la nimic bun. Cu siguranță asta nu a dus la nimic bun. Și inclusiv copiii simt.
Copiii simt cel mai bine când e ceva artificial. Când noi ne prefacem că lucrurile sunt în ordine doar ca să creăm o aparență că totul e perfect, copiii simt. Și de aceea nici ei nu mai pot crede atât de mult în școală. E evident.”, a explicat Lelia Grigore.
„Educatoarea ne bătea cu rigla sau cu pliciul de muște”
Lelia Grigore povestește despre un episod din viața ei în care era educatoarea îi bătea pe cei mici cu rigla sau cu un plici de muște. Deși părea o practică “normală” pentru acele timpuri, invitata era cuprinsă de frică.
“Aveam o doamnă educatoare care avea treaba asta cu noi: să ne bată. Sa ne bată cu pliciul de muște, să ne bată cu linia. Imaginează-ți că eu nu pățeam lucrurile astea acasă. Pe mine nu mă băteau ai mei, din fericire.
Și mi se părea foarte trist și îmi era frică efectiv să întind palma. Țin minte că ne punea să întindem palma – eram niște pui, niște copilași – să întindem palma ca să ne dea cu rigla sau cu acel plici de muște.”, a povestit Lelia Grigore.
Lelia Grigore povestește cu drag despre Felu Hanganu, profesorul ei de geografie
“Vreau să-i mulțumesc foarte mult profesorului meu de geografie – am mai scris pe Facebook-ul meu despre asta – Gelu Hanganu se numește, care acum predă la Colegiul Național «Mihai Viteazul» Ploiești.
Citește și: Corina Popa, mesaj încurajator pentru tineri: “Nu lăsați pe nimeni să cultive între voi indivia sau să vă facă să vă simțiți inferiori” – VIDEO
E unul dintre profesorii care mi-au schimbat viziunea despre ce poate să însemne o oră de curs și unul dintre profesorii care ne-a silit, în cel mai bun sens al cuvântului, să gândim. Ora lui era absolut imprevizibilă, în sensul că era mereu interactivă. Și acum îmi dau seama ce efort fenomen făcea ca să dea… 100% e puțin, 150% la fiecare oră.”, a spus Lelia Grigore în cadrul podcastului.