Nicolae Iorga spunea că „un popor care nu își cunoaște istoria este ca un copil care nu își cunoaște părinții”. Noi, astăzi, avem datoria morală de a nu uita nicio filă din trecutul nostru.1 aprilie 2022. Se împlinesc exact 81 de ani de la Masacrul de la Fântâna Albă. Mii de români au fost uciși de către trupele sovietice, când încercau să treacă granița din URSS în România. Torturați, executați sau îngropați de vii în morminte.
Pe 1 aprilie 1941, chiar în duminica Paștelui, militarii ruși au asasinat mii de români din Basarabia și nordul Bucovinei, regiuni proaspăt anexate URSS. A fost una dintre cele mai negre zile din istoria poporului român.
În iunie 1940, România a cedat Uniunii Sovietice nordul Bucovinei. Armata Roșie și NKVD -ul au ocupat imediat teritoriul. Sute de mii de români s-au trezit pe pământ „străin”. Lipsiți de origini, limbă, identitate și credință.
În primăvara lui 1941, chiar pe 1 aprilie, mii de români au încercat să sfideze trupele ruse și să treacă granița în România. Se întâmpla în ziua sfântă a Paștelui. Frumoasa Bucovină de Nord a Luceafărului poeziei românești și a multor altor mari români a fost martora unui odios masacru. Locuitori ai satelor de pe Valea Siretului au fost secerați fără milă de către sovietici, după ce aceștia lansaseră zvonuri potrivit cărora vor permite trecerea celor care vor să trăiască în România.
Un genocid în urma căruia au murit mii de bărbați, femei, copii, bătrâni, secerați laolaltă
Cu toții purtau steaguri albe, însemne religioase, prapuri și cruci din cetină. O coloană uriașă, pașnică, de peste 3000 de oameni, ce se îndrepta spre noua graniță sovieto- română. În fruntea coloanei se afla tricolorul.
Într-o poiană, pe lângă localitatea Varnița, la aproximativ 3 kilometri de granița română, în locul numit Fântâna Albă, a început masacrul. Mitralierele au pus la pământ tot ce a însemnat suflare omenească.
Cei care au supraviețuit masacrului au fost vânați de către sovietici
Cei care au supraviețuit au fost urmăriți, spintecați cu sabia, ori legați de cai și târâți până la locul unde erau săpate dinainte cinci gropi comune, mulți dintre ei fiind îngropați aici de vii. O parte dintre români au reușit să fugă în pădure. Au fost, însă, căutați și arestați de către sovietici. După ce au îndurat torturi îngrozitoare, au fost și ei împușcați și aruncați într-o groapă comună peste care s-a turnat var stins.
Cinismul autorităților ruse a mers până acolo încât masacrul de la Fântâna Albă, din aprilie 1941, a fost trecut sub anonimat, fiind încadrat ca „un incident minor”, în care „un grup de 10 persoane ar fi încercat să treacă fraudulos granița, fiind arestate”.
Zeci de ani, nimeni nu a vorbit despre masacrul de la Fântâna Albă
Până spre anii 1990, masacrul de la Fântâna Albă a fost considerat subiect „tabu”. De-abia după anul 2000, ucrainenii au permis oficierea unui parastas pentru odihna românilor care și-ar fi dorit doar să trăiască în România. Oameni simpli, copii, femei, bărbați și vârstnici, toți având o singură „vină”: au iubit prea mult graiul românesc și credința întru Dumnezeul, care să nu îi dezlege de patria lor.