Confesiunile celui mai cunoscut criminalist din Prahova. Andrei Banu, omul care a văzut fața hâdă a morții de sute de ori – FOTO (arhiva personală)

Interlocutorul acestei povești este o combinație desăvârșită între ceea ce înseamnă profesionistul ce și-a dedicat peste 30 de ani din viață soluționării a sute de cazuri de omor cu violență și omul jovial, carismatic și blând ce se uită acum cu atâta dragoste la grădina sa plină cu arbuști și flori, toate plantate și îngrijite de mâna lui. A făcut cunoștință cu răul sub cele mai macabre forme și mereu a încercat  să îl stârpească, exact ca pe o buruiană nefolositoare. Chiar dacă, pentru cei care nu s-au mai putut apăra, a fost prea târziu… Consolarea, spune ploieșteanul Andrei Banu, fost ofițer de investigații criminale, a aparținut mereu  familiilor. Și ideii că s-a făcut dreptate!

A citit enorm pentru a înțelege mecanismul după care funcționează mintea umană

Casa fostului ofițer criminalist este o bibliotecă în adevăratul sens al cuvântului. Peste 3000 de volume citite de zeci de ori, (niciunul polițist), conspecte realizate cu multă grijă la mașina de scris ce stă pe biroul său de lucru, nelipsita cană cu ceai și cutii întregi, de-o parte și de alta, ce ascund…drame. Fotografii pe care Andrei Banu încă le păstrează fiindcă nu vrea să uite. Nu vrea să uite nopțile de nesomn, ori ticăitul ceasului care în permanență îi reamintea că a mai trecut un minut, a mai trecut o oră, iar familiile victimelor își așteaptă dreptatea. Ea venea aproape mereu. Într-unul din cazuri, își amintește, chiar și după 11 ani… Acum lucrează la o carte,, Confesiunile unui judiciarist, cartea vieții lui profesionale, cum îi place să o numească…

”Știți cum eram? Așa cum zicea și Van Gogh: Noaptea îmi visez picturile, iar ziua pictez ceea ce visez… Noaptea rotițele creierului meu se învârteau, iar ziua începeam să fac, ușor -ușor, lumină. Am văzut atâtea cadavre, încât deveniseră doar obiect de studiu. Desensibilizare emoțională se numește. Trebuie. Altfel nu reziști. Ajungi la locul faptei, însă ai doar ochi să vezi, urechi să asculți, analizezi și atât. Pleci de acolo cu un singur scop: prinderea criminalului.”

”La început am plâns. Apoi m-am desensibilizat. A trebuit. Altfel nu rezistam”

Fostului ofițer de investigații criminale nu i-a fost teamă niciodată, deși avea acasă o soție și copii. A trimis după gratii atâția infractori periculoși, însă, nu a trăit nicio clipă cu sentimentul că va veni răzbunarea din partea vreunuia.

”Îmi suna telefonul noaptea, mi se transmitea că … o să văd eu, o s-o pățesc… Mi-am văzut mai departe de treabă fiindcă eu mi-am pus viața în slujba binelui și a descoperirii adevărului. M-am desensibilizat, vă spuneam, însă să nu credeți că nu am plâns, mai ales la începuturi. Îmi aduc aminte și acum de un caz de omor deosebit de grav, aici, la noi, în Ploiești. Bărbat cu grave tulburări psihice și -a măcelărit socrii și un cumnat, cu toporul…. Când am ajuns la fața locului, singurul neatins de furia acelei bestii cu chip de om era un băiețel de circa un an. Cu hăinuțele pline de sânge și plângând în neștire. Era chiar copilul individului care comisese triplul  asasinat.”

A intrat în creierul a sute de infractori

Cel mai greu în meseria asta, explică Andrei Banu, este de descifrat codul mental al celui care se dedă la comiterea unei atrocități. Cu discernământ sau fără. Trebuie să fii un foarte bun psiholog pentru a înțelege mecanismul, ruptura ce se produce în creierul unui individ atunci când ia o viață. Sau mai multe. Iar Andrei Banu a făcut sute profiluri psihologice și a intrat în creierul a sute de delincvenți. După ce sunt prinși, unii ,nefericiți,, cum îi numește el, plâng cu spasme, se dau cu capul de pereți, alții îți râd ironic în față, ori devin imuni la orice stimul venit din afară. Mai e categoria celor care abia când sunt prinși, se liniștesc. Spune și psihanaliza că există în criminal, mai devreme sau mai târziu, dorința de mărturisire. Subconștientul chinuie și latura conștientă, iar pentru aștia viața devine un iad.

”Mă consider nu bătrân, ci străvechi”

Pensionat acum, Andrei Banu, care se consideră nu bătrân, ci străvechi, spune că dacă ar fi să își ia viața de la capăt, același lucru l-au face. Cu aceeași poftă nesecată de a face lumea un loc mai bun și mai sigur.  ”Știu că am trimis după gratii armate de infractori, știu că azi dacă un om merge liniștit pe stradă este și datorită contribuției pe care și eu am avut-o în separarea binelui de rău. Și, nu, atunci când iei cu brutalitate viața unui om sau a mai multora, nu mai cred în reabilitare, în a doua șansă. Fiindcă ceva, clar, în mecanismul de judecată e defect, e putred și imposibil de reparat.”

La cei 73 de ani, omul pentru care tragedia și suferința au fost loc de muncă 33 de ani, încheie readaptând cu umor negru un citat de – al lui Mark Twain : ”Sherlock a murit, Poirot a murit, Colombo a murit și… parcă nici eu nu mă simt prea bine”.

Galerie FOTO (arhiva personală)

 

 

 

 

 

Ai imagini sau informaţii care ar putea deveni o ştire? Trimite-ne un mesaj la numărul 0785 075 112 pe WhatsApp sau Signal

4 COMENTARII

  1. un monstru sacru….il pot numi pe acest om! articolele gazetaresti si cuvintele sunt de prisos in fata dumnealui! sa vedeti cum e sa fiti la un curs predat de dumnealui! ati vrea …si v-ati dori ca timpul sa se opreasca in loc! ii doresc multa sanatate si tot binele din lume domnului colonel Banu!

  2. tot respectul, dar in spatele domnului colonel s-au aflat politisti experimentati care au rezolvat cazurile, deoarece colonelul Banu mai toata activitatea a fost sef !

Lasă comentariul tău. Click AICI

Comentariul tău
Numele tău