alexia_main_d4b87.jpgAre 16 ani, dar deja joacă la senioare. Talentul, determinarea, antrenamentul, gustul victoriei pe care și-l dorește la fiecare meci nu țin cont de diferența de vârstă și de pregătirea în plus a adversarelor pe care le întâlnește. Ploieșteanca Alexia Harbic este una dintre sportivele care speră ca, în viitorul apropiat, numele său să fie la fel de des amintit ca Halep, Buzărnescu, Niculescu, Cîrstea etc.

Știe că pentru a ajunge în top 100 WTA are nevoie de muncă, talent, dar și susținere financiară. Tenisul este un sport frumos, dar pentru a te remarca și a te clasa în rândul sportivelor de talie internațională, ai nevoie de jocuri în competițiile externe. Unele în care cam toată cheltuiala este suportată de către familie și/sau sponsori.
Însă Alexia Harbic crede în visul ei. Dacă nu ar fi făcut-o, ar fi renunțat de mult la toate sacrificiile pe care le presupune sportul de performanță.

Cu racheta a început să se joace pe la 5 ani, atunci când părinții au dus-o ca să aibă o activitate prin care să facă mișcare. A încercat și înot, și dans, însă tenisul a fost cel care a „magnetizat-o”. Plăcerea copilei a venit mănușă cu dorința tatălui său care și-ar fi dorit să urmeze un astfel de sport, însă nu a fost să fie. Dar speră ca visul să i se împlinească prin fiica sa.

De 11 ani, Alexia are un program strict care se bazează pe multă muncă, dar în cadrul căruia nu-și neglijează nici școala. De la 10 ani a început să afle cum stă treaba cu competițiile, cum este să-ți învingi emoțiile, să te concentrezi doar pe ceea ce ai tu de făcut, să te bucuri de victorie, dar să accepți și amărăciunea înfrângerii.

În prezent, datorită reușitelor de-a lungul timpului, este pe locul 39 în clasamentul Federației Române de Tenis. Recent, și-a trecut în palmares locul I la Turneul de tenis „Trofeul Academia de Tenis Ilie Năstase", grupa de vârstă 18 ani fete, desfășurat la București în perioada 26.10-30.10.2019.

În clasamentul național nu poți ajunge decât până la un anumit loc (se punctează opt meciuri) celelalte puncte vin din participări la competiții internaționale.

Sacrificii

Pentru a participa la turnee internaționale, separat de cheltuielile financiare care sunt foarte mari și pe care trebuie să le suporte familia, intervine problema absenței de la școală.

Din cele constatate la colegii/adversarii săi, în București sunt licee unde profesorii acceptă cu altă deschiderea performanța sportivă și tot ceea ce presupune ea. În Ploiești, unde nu mai avem de ceva vreme un liceu cu profil sportiv, cadrele didactice nu sunt la fel de maleabile cu acei copii care se îndreaptă către altfel de performanță.

Publicitate - continuă să navighezi
Continuă să citești

„Din acest motiv nu pot participa decât la competiții interne și să sper că mai pot recupera după terminarea liceului. Problema este că turneele de tenis încep sâmbăta și se termină miercurea, iar activitatea școlară cea mai afectată este a primelor trei zile din saptămână”, a completat Alexia care, în prezent, este elevă în clasa a X-a la Colegiul Național „Mihai Viteazul“ Ploiești.

Lipsa acestei înțelegeri din partea multor cadre didactice este ca un călcâi al lui Ahile atât pentru sportivă, cât și pentru familia ei, cea care face eforturi enorme pentru a nu-i tăia aripile adolescentei.
Tenisul este frumos, însă performanța este extrem de costisitoare. Și, din păcate, statul investește foarte puțin într-un sport unde numele României este din ce în ce mai des amintit în competițiile de rang înalt.

Pentru familiile sportivilor, eforturile încep de la naveta zilnică (dus/luat de la antrenament), plata terenului, a antrenorului, a echipamentelor, a taxei de membru către FRT, până la costurile de mii de euro pe care le presupun competițiile și în țară, dar, mai ales, cele de-afară.

„De când a început ea competițiile, nu mai știm de concedii. Aproape toate ni le-am petrecut pe gardurile de la turnee. De la 10 ani, Alexia a participat la peste 70 de competiții. În perioada gimnaziului, timp de doi ani, a făcut de trei ori pe saptămână antrenamente la București. Plecam cu ea după școală, la ora 15:30, și ne întorceam acasă la ora 21:30. Lecțiile le făceam în mașină. În străinătate, performanța presupune minimum două antrenamente pe zi, putând ajunge și la patru. Aici abia reușim să facem un antrenament.
E greu să faci performanță în două ore, acesta fiind timpul maxim disponibil pe zi. Cum să concurezi cu sportivi din alte țări care fac în medie 3 antrenamente pe zi?“, ne-a mărturisit tatăl sportivei.

Perspective

Fiecare competiție este tratată cu seriozitate maximă pentru că, de-a lungul anilor, a învățat că nu trebuie subestimat adversarul.

„Fiind un sport individual, contează foarte mult cum dormi, ce mănânci, tonusul pe care îl ai în ziua meciului, condițiile atmosferice (caniculă, ger, umiditate, vânt), oamenii de pe margine (părinți agresivi, alte persoane gălăgioase), starea terenurilor etc.

Deși am 16 ani, din vara acestui an am început să joc la grupa de vârstă de 18 ani și în paralel la Senioare. La aceste grupe meciurile sunt mult mai intense deoarece adversarele sunt mai mari, atât ca vârsta cât și ca forță”, ne-a mai spus Alexia. Însă, cum aminteam și mai sus, acest lucru n-a împiedicat-o să obțină locul I la o competiție unde a jucat cu sportive mai mari decât ea.

Alexia a fost deja văzută și apreciată de către specialiști din Statele Unite care ar fi vrut-o de pe acum în colegiile lor. Însă atât ea, cât și familia, au decis să termine liceul, iar la facultate să se îndrepte către o universitate din afară, unde statele susțin și investesc în performanță.

Și când nu joacă tenis, pe Alexia tot pe terenul de sport o găsim, la o partidă de baschet cu colegii și/sau prietenii ei. Dar are și momente în care-și relaxează fizicul și se recreează cu studiul designului vestimentar.

Foto: Liliana Maxim

alexia1_96205.jpgWhatsApp_Image_2019-11-08_at_11.01.40_1_1fd71.jpeg

Rezidential 9 Mai
Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596 - doar text, foto și video.
Liliana Maxim Minculescu
redactor
Mai multe despre autor și articolele sale
Liliana Maxim Minculescu, jurnalist „de modă veche“, și-a început activitatea în 2004, lucrând simultan în presa scrisă și TV.
A lucrat la Telegraful de Prahova și Alpha TV, a făcut parte și din echipa cotidianului Adevărul pentru ca, ulterior, să se axeze pe jurnalismul de televiziune, la Valea Prahovei TV și Ploiești TV. A scris, totodată, și pentru site-ul: promovamprahova.ro.
Pentru activitatea în presa locală și regională a fost nominalizata mai multor concursuri, gale, dar și premiată în anul 2014, în cadrul Galei MediaFEM, iar în 2018 la Gala Comunității Prahovene.
A ales Observatorulph.ro pentru că îi place să țină pasul cu vremurile, iar prezentul și viitorul jurnalistic sunt aici, în presa online.
De același autor
banner_sos_deces_300.jpg

harold_20939_451a4.jpg