sfinti_b4a43.jpg

Într-o zi însorită de toamnă, când tufănelele și frunzele copacilor au reușit să dea culoare aleilor, biserica mare de la Mănăstirea Zamfira din Lipănești, situată la doar 15 kilometri de Ploiești, strălucește din depărtare. Porțile mari deschise larg permit călătorului să se familiarizeze cu spațiul îngrijit din interiorul mănăstirii de maici. Prin 2010, din cauza ploilor, Mănăstirea Zamfira risca să se deterioreze. De departe, însă, cel mai mare pericol era ca picturala murală, executată a fresco, de Nicolae Grigorescu, să fie distrusă. Șansa a venit câțiva ani mai târziu.

Ctitorie a jupâniței Zamfira, al cărei soț era Manuil Apostol, om de încredere la casa lui Constantin Brâncoveanu, Mănăstirea Zamfira, din Lipănești, are, la rândul ei, o poveste de suflet. Rămasă văduvă, Zamfira începe înălțarea bisericii cu hramul „Sf. Treime”, care va fi însă terminată mult mai târziu, de nora sa, Smaralda Bălăceanu.

Chiliile și noua biserică sunt construite prin 1850 de Mitropolitul Nifon, care aflase de starea de degradare a bisericuței realizate la Lipănești, într-o livadă.

Publicitate - continuă să navighezi
Continuă să citești

Incinta complexului monastic este împrejmuită de un gard înalt. Elementul central îl reprezintă biserica pictată de Nicolae Grigorescu, cel care, ulterior, urma să fie supranumit și fondatorul picturii române moderne.

Înconjurată de copaci înalți, lăcașul de cult inspiră simplitatea necesară celui care ajunge aici în căutarea unei clipe de liniște sufletească.

Afectată de cutremurele din 1977 și din 1986, biserica a mai avut parte de restaurare și înainte de Revoluție, însă la acea dată soluția a vizat în principal consolidarea lăcașului și găsirea unei soluții provizorii pentru păstrarea picturii lui Grigorescu.

De departe însă, cel mai grav pericol l-au reprezentat infiltrațiile din 2010. Din cauza ploilor abundente, apa a început să pătrundă prin turla bisericii, existând riscul să afecteze cu totul zona interioară.

„Bunul Dumnezeu le orânduiește pe toate cum știe El mai bine”, spune Maica Stareță Monahia Fanuria Berica. Tot ea dezvăluie parte din istoria sfinților de pe pereții bisericii. „Fără har de la Dumnezeu, pictura nu ar fi putut să arate așa”, spune Maica Stareță.

De vorbă cu sfinții

Nicu Grigorescu, cum se semna la acea dată, tânăr iconar, a fost ajutat de fratele său, Gheorghe, pentru realizarea picturii de la Mânăstirea Zamfira.

Nicolae Grigorescu avea 18 ani. Dornic să se afirme, acesta ar fi pus mult suflet pentru pictura bisericii. Maica Stareță spune că înainte de a picta sfinții, Grigorescu ar fi ținut post negru. Pentru el, sfinții erau vii, ar fi mărturisit, la un moment dat însuși Grigorescu, încredințat că atunci când îi privea și ei se uitau la el. La fel ar fi spus și Vlahuță.

Născut într-o familie cu mulți copii din Dâmbovița, în satul Pitaru, din comuna Potlogi, Grigorescu a fost susținut tot timpul de mama sa, o femeie de la țară, care a înțeles însă cât de importantă este școala pentru copiii ei.

După moartea soțului, mama lui Grigorescu s-a mutat într-o mahala a Bucureștiul, pentru a avea posibilitatea să-și crească odraslele.

Fratele lui Grigorescu, Gheorghe, și-a făcut ucenicia la un zugrav de biserici, ceh la origini, Anton Chadek, școlit la Milano.

La numai 10 ani, Nicu intră și el ca ucenic la Chadek, care se pare că îi dezvăluie tehnicile pentru pictarea icoanelor, dar mai ales pentru miniaturile pe care le realiza.

Peste alți opt ani, Grigorescu urma să primească drept contract pictarea, în întregime, a bisericii de la Mănăstirea Zamfira.

Sfântul Ioan Botezătorul și Sf. Constantin și Elena, dar și Sf. Ioachim, scot la iveală acea bunătate a sufletului tânărului iconar Nicu Grigorescu, care și-a pus amprenta pe pictura murală.

Vlahuță spunea că sfinții lui Grigorescu sunt „vii”, degajând acea căldură și bunătate pe care o poate exprima numai acea persoană care a avut „O viață simplă, tăcută, ordonată, puternică, închinată toată artei lui (...)”.

În așteptarea finalizării lucrărilor

La mai bine de 160 de ani de la finalizarea picturii lui Nicolae Grigorescu, o mână de oameni lucrează la consolidarea bisericii.

Acum, lăcașul de cult este înconjurat de schele. Momentan, aici, nu mai au loc slujbe. De câțiva ani se lucrează la foc continuu.

Au existat doar câteva mici întreruperi, de o săptămână – două, în special pe perioada de iarnă. Magda și Odett, cățărate sus pe schelă, refac, centimetru cu centimetru, fiecare bucățică din pictura afectată de vremuri, și, rând pe rând chipurile sfinților și culorile folosite încep să ni se dezvăluie sub lumina razelor de soare care pătrund prin geamurile bisericii.

Restaurarea, consolidarea și conservarea Bisericii „Înălțarea Domnului” și „Sf. Nifon”, parte componentă din ansamblul Mănăstirii Zamfirei, are drept scop și punerea în valoare a picturii murale a lui Nicolae Grigorescu.

Valoarea proiectului este de peste 19,5 milioane de lei, suma cea mai mare, de peste 19,1 milioane de lei, reprezentând finanțare europeană obținută prin Programul Operațional Regional, Axa prioritară 5 - „Îmbunătățirea mediului urban și conservarea, protecția și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural”. 

pictura-grigorescu-zamfira_570c9.jpg

pictura-zamfira-restaurare_d8671.jpg

sfinti-nicolae-grigorescu_ab9aa.jpg

turla_9f72e.jpg

manastirea-zamfira-lipanesti_a0c54.jpg

sfintii-vii_64255.jpg

pictura_38ea8.jpg

sfintii-vii_7fe44.jpg

Diriginte șantier: Cornel Condurache

Rezidential 9 Mai
Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596 - doar text, foto și video.
Roxana Tănase
redactor șef
Mai multe despre autor și articolele sale
Roxana Tănase este jurnalistă din 1999. Face parte din ”garda veche” de ziariști ai Prahovei și, din 2012, este în echipa Observatorulph.ro.
De același autor
banner_sos_deces_300.jpg

harold_20939_451a4.jpg