Nevoia de mișcare, de aer curat, împreună cu copiii, ne-a purtat la munte. Am optat pentru un traseu ușor spre mediu ca dificultate și, poate, pentru cea mai frumoasă cabană din Carpați: Curmătura. Tura este una de o zi și chiar dacă face parte dintre cele accesibile, turistul nu trebuie să uite că muntele își are regulile proprii.
Până la Fântâna lui Botorog am ajuns cu mașina. Echipați cu bocanci sau cu adidași cu talpă cu aderență bună, cu un rucsac din care nu ne-au lipsit apa, sandvișurile, fructele și porția de dulce pentru energie, dar și celelalte lucruri absolut necesare pentru orice drumeție: un tricou de schimb, pelerina de ploaie, lanterna frontală, trusa de prim-ajutor etc., ne-am început urcarea pe traseul marcat cu bandă galbenă.
Pentru cei mai puțin antrenați, este recomandat ca ritmul să fie ușor pentru că urcarea prin pădurea de foioase le va solicita energia. Pe drum, după aproape o oră de urcat există un loc de popas la un izvor de unde turiștii își pot reface rezervele de apă, dar pot lua și câteva minute de respiro.
Când am spus că este un traseu accesibil, bun pentru inițierea în drumețiile montane, n-am exagerat. Ori de câte ori am mers la Curmătura, am întâlnit turiști de toate vârstele, de la câteva luni, purtați de părinți în sisteme speciale, până la categoria 70+ ani.
Din experiența proprie, dacă plecați la drumul acesta cu copii sub 3 ani, nu uitați „marsupiul“. Nu vă bazați pe energia și vrednicia piticilor pentru că după primii pași vă veți trezi cu ei în brațe.
Noi am avut sistemul realizat de Carmen Avramescu, perfect atât pentru momentele de urcare și coborâre de pe munte, dar mai ales pentru orele de somn pe care piticul nostru de doi ani și jumătate l-a savurat din plin.
După aproape o oră și jumătate de urcat prin pădure, vine o porțiune de poiană unde vă veți putea bucura de modul spectaculos în care pozează o parte din Munții Piatra Craiului. Drumul pe aici este relaxant, iar la capătul lui urmează o altă porțiune de potecă prin pădure, mult mai ușoară decât prima parte. Nu am uitat de marcaje, dar cu sesizarea lor l-am „însărcinat“ pe puștiul mai mare, de nouă ani și jumătate.
Un loc cu iz de Alpi
După aproape două ore și jumătate de mers, timp în care includem și perioadele de repaus, am ajuns la Cabana Curmătura. Un loc frumos în fiecare anotimp, dar pe care, personal, îl prefer vara, în jocul multicolor al florilor, al ierbii, o cabană „păzită” de impunătorul Crai, dar și de Muky, câinele care ține urșii departe, dar care este cel mai bun prieten al turiștilor și întotdeauna bucuros de oaspeți.
Zona de campare este pe durata week-end-urilor aproape neîncăpătoare. Acolo ne-am găsit și noi un loc de odihnă. În rest, aglomerație! Mai ales în sălile de mese, unde zeci de turiști își așteptau rândul la delicioasa ciorbă de legume și la o porție de plăcintă cu mere și răvaș.
N-am rezistat la efectul de saună creat în interiorul cabanei și nici răbdare să stăm, poate, și câte o oră, la rândul de 40-50 de persoane, așa că am preferat să mâncăm ce aveam prin rucsac și să ne bucurăm de frumoasa zi de iulie.
Cu bateriile reîncărcate am plecat spre Șaua Crăpăturii. După o jumătate de oră de urcat, muntele ne-a recompensat, din nou, cu o imagine spectaculoasă. Vârful Turnuri, partea crestei nordice a Pietrei Craiului, latura cu lanțuri a urcării spre Piatra Mică și, în zare, printre pereții munților, drumul spre Plaiul Foii se așază într-o frumoasă panoramă.
Am coborât pe alt traseu, prin Prăpăstiile Zărneștilor, unul marcat cu bandă albastră, în care mergi numai prin pădure. Personal, coborârea pe aici mi s-a părut destul de solicitantă, iar fără bețe de trekking, genunchii s-au cam resimțit.
Odată ieșiți din pădure, am mers pe drumul pietruit și printre zidurile masive de stâncă, preferate de alpiniști pentru trasee de cățarare. După o nouă oră, am ajuns la Fântâna lui Botorog, unde aveam mașina. Epuizați fizic, dar cu bateriile reîncărcate și cu dorința de a reveni, cel puțin o dată, de două ori pe an la o cabană care are ceva asemănător celor din Alpi.
Despre și de la cabană
Situată pe versantul sudic al Pietrei Mici, în Poiana Curmăturii, sub curmătura dintre Piatra Mică și Vârful Turnul Pietrei Mari, cabana a fost construită de organizația EKE în 1897, în locul unui fost refugiu de vânătoare. În 1938 a început să se extindă.
În prezent, are o capacitate de cazare de 30 de locuri, cu camere de 2, 3, 11, 12 locuri. În sala de mese, programul este între 7 și 23, mâncarea este delicioasă și cu prețuri de bun-simț.
Mic dejun:
– ouă ochiuri – 6 lei
– omletă cu branza – 6 lei, omleta mixtă (brânză+cârnăciori) – 9 lei
– omletă cu cârnăciori țărănești – 8 lei
– unt, gem, miere, ceai, pâine (2 felii) – 8 lei
Pentru prânz, ciorbele sunt opțiunea perfectă. Costă între 7 lei, cea de legume, una extrem de apreciată de turiși și 9 lei – ciorba de pui / perișoare / fasole cu afumătură.
– varza călită cu cârnăciori – 10 lei
– mămăliguța cu brânză și smântână – 8 lei
– tocana de cartofi cu cârnăciori țărănești – 10 lei
Dacă ajungeți aici, nu uitați de plăcinta cu răvaș – 7 lei. E adevărat că se vinde ca „pâinea caldă“, dar într-o drumeție în timpul săptămânii, când nu este aceeași aglomerație, s-ar putea să aveți noroc.
La băuturi, prețurile sunt următoarele:
– ceai (250ml) – 2 lei
– ceai cu rom (200ml + 50ml) – 6 lei
– ciocolata caldă (200ml) – 3 lei
– cafea mare (200ml) – 8 lei
– cafea mica (100ml) – 4 lei
– vin fiert (250ml) – 5 lei
– palinca (100ml) – 8 lei
Detalii despre cazare și tarifele actualizate, găsiți și pe carpati.org
Toaletele sunt ecologice, situate în spatele cabanei. Și facem această precizare pentru cei „pretențioși“ care în loc să se bucure de miile de stele ale naturii, fac tot felul de nazuri că n-au 4-5 stele la unitățile de cazare, situate la 1500 m.
Nu uitați de chitară, de voie-bună, de dorința de a vă bucura de natură și natural.
Foto: Alex Brăilă