fbpx

FRONT_62422.jpgÎn căutarea de locuri și informații noi pentru recomandări de vacanță, am ajuns la Veliko Târnovo, acolo unde toate drumurile duc la faimoasa Cetate Tsarevets, reședința suveranilor Țaratului Vlaho-Bulgar. Însă mai există și alte locuri care merită abordate, pline de poveste, istorie și culoare. Printre ele se numără și muzeul etnografic Casa Sarafkina, de pe strada Gurko.

După ce dai un tur al orașului, rezervă-ți câteva ore bune pentru punctul principal de atracție al vechii capitale bulgărești, Cetatea Tsarevets.
Sâmbătă seara, cei care ajung aici au parte de un adevărat spectacol într-un cadru care te duce cu gândul la fascinanta lume a cavalerilor în armuri și a domnițelor.

Despre istoricul acestui obiectiv, care se întinde pe o suprafață de 12 hectare s-a tot scris. Ce este de reținut este faptul că aceasta a fost ridicată la sfârșitul secolul al XII-lea, sub Dinastia Asăneștilor.

Tot atunci, capitala a fost stabilită la Târnovo, iar locuirea s-a extins în valea dintre colinele Tsarevets și Trapezitsa, precum și pe colina Momina Krepost, cuprinzând și ateliere de prelucrare a metalelor, olărit și materiale de construcție. Târnovo căpăta apoi toate atributele unei capitale, prin ridicarea edificiilor reprezentative ale puterii politice și religioase.

Publicitate - continuă să navighezi
Continuă să citești

De-a lungul existenței noului stat, cetatea de pe dealul Tsarevets a devenit principala fortăreață a Țaratului Vlaho-Bulgar, fiind fortificată de către Asănești. Timp de două secole, a găzduit palatul țarilor și biserica Patriarhiei, devenind un activ centru politic și cultural. Cetatea supraveghea accesul pe valea râului Iantra spre pasurile Tryavna și Sipka.
Palatele și biserica patriarhală au fost distruse în 1393, când orașul a fost cucerit de otomani, după trei luni de asediu.

Pe dealul Tsarevets au fost descoperite peste 400 de clădiri rezidențiale, 22 biserici și 4 mânăstiri. (sursa: turismistoric.ro 

Cât de bine au învățat bulgarii să-și vândă istoria și poveștile, vedem și din ceea ce găsim la această cetate.

Pentru patru membri (doi adulți, doi copii), am plătit 6 leva intrarea. Am dat peste ziduri de piatră bine întreținute și refăcute, peste un colț fascinant de natură, dar și peste câteva legături ale acestor ținuturi cu România. Fără ghid, este mai greu de înțeles semnificația fiecărui sit de aici. Doar că pe alocuri am văzut și paragrafe în română. Nu erau puse întâmplător, ci prezentau legătura cu țara noastră.

O poveste mai puțin știută

Așa am aflat că în cetate și-a avut locul și biserica închinată Sfintei Parascheva, ocrotitoarea orașului Târnovograd (vechea denumire a localității Veliko Târnovo).

20190523_125949_c70c3.jpg

Racla cu moaștele cuvioasei au ajuns aici în timpul țarului Ivan Asen al II-lea, care, după ce i-a învins pe cruciați, le-a cerut ca în loc de taxe să-i dea cutia cu osemintele Sfintei Parascheva. Racla nu s-a oprit aici decât o perioadă, făcând ulterior un lung drum prin Balcani, ajungând într-un final la Constantinopol.

În anul 1641, domnitorul moldovean Vasile Lupu răscumpăra cu aur moaștele celei care este cunoscută, în poporul român, și ca Sfânta Vineri. Aflate atunci la Patriarhia Constantinopolului, ele au fost scoase în secret din biserică, iar după un transport lung și secret au ajuns la Iași. Astăzi, ele se află în catedrala mitropolitană din orașul moldovenesc.

Cetatea fascinează și prin ceea ce găsești acolo, dar și prin perspectiva pe care ți-o oferă asupra orașului și împrejurimilor.

GALERIE FOTO

cetatea-14
cetatea-13
cetatea-12
cetatea-11
cetatea-10
cetatea-8
cetatea-9
cetatea-7
cetatea-6
cetatea-5

Casa Sarafkina

Un alt obiectiv unde ne-am oprit a fost Casa Sarafkina, muzeu etnografic. Se află pe strada Gurko și se „pierde“ cumva în ansamblu arhitectural unitar de aici. O plăcuță însă ne-a atras atenția și am intrat. Tot 6 leva am dat și aici, unde am găsit o construcție similară conacurilor boierești de la noi.

La prima vedere mi s-a părut foarte asemănătoare Conacului Bellu de la Urlați. „Îmbrăcat” cu obiecte de uz casnic, vestimentare, cu tot felul de obiecte hand-made, de la suveniruri, până la ouă vopsite, muzeul este încă o dovadă a cât de asemănătoare ne sunt culturile, cât de mult și-au pus amprenta asupra noastră turcii și grecii.

Casa a fost construită în 1861 pentru un bogat negustor turc ce se ocupa în special cu schimburi de bani și cămătărie, Dimo Sarafina. Construcția a fost gândită să servească și drept locuință, dar și activității comerciale, doar că negustorul a murit înainte de finalizarea construcției, iar moștenitoarea, soția sa Anastasia o termină și-i dă altă utilizare.

Casa, aparent fragilă, a rezistat lucrărilor de la sfârșit de sec. XIX când, prin stânca pe care se află a fost construit un tunel pentru linia de cale ferată, iar în 1913 a rezistat unui puternic cutremur. Datorită terenului, casa are 5 etaje spre sud și doar 2 spre partea de nord, la fel ca multe alte case din Veliko Târnovo.

Ușa masivă de lemn ce dă în stradă, este originală. Se intră într-un hol apoi în sala mare de la nivelul 3, etajele 1 și 2 sunt mai jos de nivelul străzii și nu se vizitează, azi sunt încăperi administrative.

Sala mare de primire este foarte înaltă, tavanul este sculptat în lemn reprezentând un soare. Scara deschisă ce duce la locul de primire cu influențe turcești, este cu balustradă din fier forjat. Casa a devenit muzeu în 1981, apoi tematica i-a fost schimbată, devenind muzeu etnografic al zonei Veliko Târnovo.

Camerele de la etaj au fiecare o anumită temă, de la obiecte casnice, iconostase și obiecte bisericești, costume populare și orășenești ale sec. XIX, apoi sunt sălile dedicate obiceiurilor ritualice, sărbătorilor creștine, ritualurilor țărănești anuale legate de schimbarea anotimpurilor. Dar cel mai interesant exponat este un "sokai" foarte vechi. Sokaiul era o podoabă de acoperit părul femeilor căsătorite din zona Veliko Târnovo - Gabrovo și consta dintr-o bandă de țesătură pe care erau aplicate multe pietre colorate, pandantive de argint fin lucrat, lănțișoare și monede de argint, toate purtate împreună cu un voal alb foarte fin brodat. Acest articol se pare că a fost interzis de turci dar au mai scăpat câteva ascunse și transmise din familie în familie, de aceea este așa important pentru acest muzeu. (sursa: amfostacolo.ro )

GALERIE FOTO

casa-serafkina-9
casa-serafkina-8
casa-serafkina-7
casa-serafkina-6
casa-serafkina-5
casa-serafkina-4
casa-serafkina-3
casa-serafkina-1
casa-serafkina-2

Peștera Orlova Chuka

În drum spre țară, am urmat la rândul nostru o recomandare și ne-am oprit la Peștera Orlova Chuka (Stânca Vulturilor). Am rămas pe de-o parte plăcut surprinși de ceea ce-am găsit aici, de frumusețile subteranului, de modul în care a fost amenajată, luminată, însă ne-a încercat și gustul amar al întrebării „de ce ei pot, iar noi nu?“

Și am mai găsit ceva aici, un ghid pasionat de meseria sa, care ne-a purtat cu poveștile prin galeriile peșterii, descoperite în 1941, în „lumea dinozaurilor”, pentru ca mai apoi să ne plimbe pe „Bulevardul Champs-Élysées” pe care l-a descoperit în această grotă. Pe lângă talentul de povestitor, și-a etalat și calitățile vocale. Ne-a cântat într-o franceză pe care-o stăpânea la perfecție, iar atunci când versurile s-au terminat a continuat să ne încânte cu muzicuța.

În interior, fotografiatul cu aparate profesionale este permis doar contracost (5 leva), însă nu există restricții sau taxe suplimentare pentru telefoane. Iar la cât de performante sunt în prezent aceste gad-get-uri, cine-și dorește imagini „profi’“ le poate obține fără rezerve.
Dacă aveți fobie de reptile, aveți mare grijă când coborâți și urcați treptele de la peșteră. Șopârlele sunt la ele acasă, însă la fel putem spune și despre șerpi. Pe unul l-am zărit în timp ce urcam treptele interminabile, din piatră. În total sunt vreo sută…

De vizitat ar fi fost mai multe, însă știm cu toții lipsa de răbdare a copiilor pentru astfel de obiective. Cele trei însă au fost și pe placul piticilor.

GALERIE FOTO

20190524122426
20190524121815
20190524121736
20190524115412
20190524121059

Informeaza-te inainte de a cumpara o casa

Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596 - doar text, foto și video.

Comentează cu profilul tău de Facebook

Liliana Maxim Minculescu
redactor
Mai multe despre autor și articolele sale