fbpx

WhatsApp_Image_2019-06-11_at_14.22.16_2_b9b3c.jpegSunt oamenii care luptă cu focul, cu apa, cu capriciile naturii. Sunt acele persoane în mâinile cărora se află, adesea, firul vieții. Au văzut de toate în viața lor și au înțeles, poate, mai bine ca mulți dintre noi ipostazele și dimensiunile durerii. Inclusiv pe cea de la Sângeru, unde o familie și-a pierdut patru copii, înecați de viitură.

Poate că mulți dintre noi ne întrebăm cum rezistă pompierii într-o meserie unde vezi de toate, de la corpuri carbonizate, oameni plini de sânge și desfigurați în accidentele rutiere, persoane înecate, până la case și locuri unde nu mai rămâne decât un maldăr de scrum sau mâl.

Unii sunt tentați să răspundă că banii și stabilitatea unui loc de muncă ar fi principalii factori. Însă câți bani ar trebui să câștigi să-ți șteargă din minte imaginile copiilor morți, durerea sfâșietoare a părinților imaginile dezastrelor pe care le lasă în urmă focul, apa, nămeții etc.? Pentru că, da, pompierii nu sunt doar cei care sting focul, sunt cei care intervin în toate situațiile de urgență.

Publicitate - continuă să navighezi
Continuă să citești

Sunt cei care în ultimele două săptămâni, aproape că nu mai știu ce înseamnă o noapte liniștită. Iar atunci când cred că pot pune capul liniștiți pe pernă și se pot odihni, au de-a face cu imaginea tragediilor de peste zi cauzate de ploile care nu mai contenesc.

Oricât de mult și-ar impune să lase problemele „la ușă“, multora le este imposibil. Cum să dormi liniștit când un om și-a dat ultima suflare în brațele tale și cum să te gândești doar la ale tale când ai purtat pe brațe trupul copiilor de 9 luni, 2 și 3 ani, înecați, cu mâl în gură și când știi că mai există un frate al lor, înghițit de ape, și care poate fi oriunde?

O tragedie fără precedent

La astfel de scene asistă de ani buni și locotenent colonel Gabriel Divoiu (39 ani). În prezent, se ocupă de coordonarea Detașamentului de Pompieri Mizil din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență Prahova.

Echipajele pe care le coordonează au intervenit la Sângeru, acolo unde au avut de-a face cu coșmarul vieții lor, acolo unde au uitat de uniformă, au uitat că sunt bărbați și au plâns pentru fiecare copil găsit înecat. Sunt părinți, sunt luptători pentru viață, dar înainte de orice sunt OAMENI.

„După ce-au predat echipajelor de Salvare cadavrul fetiței de 3 ani pe care au găsit-o în stop cardiorespirator, cu mâl în gură și pentru care n-au mai putut face nimic, s-au retras și au început să plângă. A fost cumplit“, ne-a mărturisit Gabriel Divoiu. Un foc care le-a „ars“ sufletele și pe care au încercat să și-l stingă cu lacrimile lor. (vezi VIDEO despre intervenția la Sângeru )

El însuși s-a confruntat cu multe, a văzut cât de firavă este linia între viață și moarte, cât de mult rău îți poți face din cauza neatenției sau ignoranței unor minime reguli, dar episodul de la Sângeru este cel care l-a marcat cel mai puternic.

De la Arhitectură, la Pompieri!

Drumul lui Gabriel Divoiu (foto) s-a schimbat la 180 de grade pe când era în clasa a XII-a și când toți din jurul lui știau că va merge la Arhitectură. Influențat cumva de alegerea fratelui său mai mare, a decis să-i calce pe urme și să meargă la Facultatea de Pompieri, din cadrul Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza“ din București. A absolvit-o în 2003, iar până în 2012 a făcut aici instruirea practică a studenților pompieri. Ulterior, a revenit în Prahova, unde a ocupat funcții de execuție, o perioadă s-a ocupat și de partea de Dispecerat din cadrul ISU, iar din 2017 a devenit împuternicit al comandantului la Detașamentul din Mizil.

WhatsApp_Image_2019-06-11_at_14.22.16_1_a7003.jpeg

Despre ceea ce face, se poate spune că este o meserie care l-a ales. În ciuda orelor multe de muncă, a specificului activității, din care am desprins mai sus câteva episoade, Gabriel Divoiu iubește ceea ce face. A înțeles de multă vreme că pompierii sunt oamenii prin mâinile cărora Dumnezeu lucrează. „De fiecare dată când plecăm la o misiune, gândul nostru este că vom salva“, a precizat interlocutorul nostru.

Piedicile de la intervenții

La fața locului, unde de multe ori ajung cu minute întârziere din cauza șoferilor care nu le acordă prioritate, din cauza stării proaste a drumurilor, a arterelor înguste, a copacilor netoaletați etc., se confruntă cu imprevizibilul. Trebuie să aibă prezență de spirit, să-și păstreze sângele rece pentru că adesea sunt, deopotrivă, în ipostaza celor care oferă ajutor, care încearcă să aducă o minimă alinare persoanelor care suferă pierderea unui apropiat într-o tragedie, dar să se și apere de furia oamenilor care-i trag la răspundere pentru timpul în care au ajuns la intervenție.

Totodată, acești oameni se mai confruntă, în unele comunități, și cu un soi de nesimțire din partea localnicilor aflați la ananghie care, în loc să lucreze cot la cot cu forțele de intervenție, preferă să...se odihnească. Ce dacă au apa-n case până la geam, iar șanțurile necurățate de ani buni, ce dacă zăpada le acoperă și curți, și anexe, și tot, ce dacă incendiul de vegetație a izbucnit din cauză că au dat foc unde și cum au crezut de cuviință fără a ține cont de niște minime reguli... Să vină cei de la ISU, de la Jandarmi, voluntarii să readucă starea de normalitate, pentru că ei sunt prea obosiți, prea amărâți și...prea puturoși, completăm noi. Din fericire, nu sunt peste tot astfel de oameni, iar în unele situații chiar intervin cu tot ce pot pentru a diminua efectele dezastrelor fie naturale, fie cauzate de alți factori.

În privința intervențiilor, o altă problemă o constituie parcul auto învechit și uzat, echipamentele de protecție aflate într-o stare similară etc. Însă, în această privință, Gabriel Divoiu este optimist că se vor mai face niște pași în față. Atât la Urlați, cât și la Mizil există câte o autospecială nouă, performantă, cu timpi de răspuns foarte buni. Și poate acestor mașini le vor urma și altele care vor avea un cuvânt important de spus în salvarea vieților și a bunurilor materiale.

O altă situație pe care acești salvatori au sesizat-o este acordarea primului ajutor. De multe ori, din păcate, din dorința de a salva, cei care n-au minimum de cunoștințe în acest sens fac mai mult rău. Pe site-ul ISU există toate tehnicile de acordare a primului ajutor, dar cine nu le înțelege și nu le stăpânește, mai bine lasă victima neatinsă, pe pământ sau unde se află. Bineînțeles că nu se aplică regula în cazurile extreme, ca de exemplu, în cazul unei persoane rănite aflate într-o mașină care-i pe punctul de a lua foc.

Despre viitor...

Cât despre cei care se îndreaptă spre această meserie, Gabriel Divoiu, îi sfătuiește să pășească doar dacă au dorința de a salva, de a lucra contratimp, de a munci peste program și asta pentru că nici incendiile, nici inundațiile nu încep și se termină la ore fixe.

Din familie nu are urmași care să-i urmeze meseria, însă este încântat că fiica sa, elevă într-a XI-a, este cu gândul la o profesie în care tot lupta pentru viață primează: cea de medic. Cu siguranță, peste ani, vor face o echipă foarte bună!

VIDEO: Lt.col. Gabriel Divoiu - ISU Prahova

IMAGINI DE LA CĂUTĂRILE DE LA SÂNGERU

 WhatsApp_Image_2019-06-11_at_14.19.19_25c9f.jpegWhatsApp_Image_2019-06-11_at_14.19.19_1_0cdb5.jpegWhatsApp_Image_2019-06-11_at_14.19.18_b2ac0.jpegWhatsApp_Image_2019-06-11_at_14.19.18_1_de4fa.jpeg 

image fea75
Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596 - doar text, foto și video.

Comentează cu profilul tău de Facebook

Liliana Maxim Minculescu
redactor
Mai multe despre autor și articolele sale

...
970.jpg