fbpx

WhatsApp Image 2019-03-20 at 14.47.11.jpeg

Din „marea” de oameni pe care-i întâlnesc prin prisma profesiei, unii sunt asemenea unei cărți pe care nu o poți lăsa din mână până când nu o termini de citit. Iar după ce ai dat și ultima pagină simți acea undă de regret că nu există un al doilea volum, dar, totodată, și plăcerea unei lecturi care ți-a oferit o hrană zdravănă pentru minte și suflet. Întâlnirea cu Georgiana Moldoveanu (30 ani), profesor de Engleză la Colegiul Național „Nicolae Grigorescu“ din Câmpina, a însemnat o adevărată lecție despre ce înseamnă harul, pasiunea, încăpățânarea de a ieși din clișee și, mai ales, dorința de a lăsa ceva în urma ta.

În 2011, elevii unei școli gimnaziale dintre cartierele Rahova și Ferentari aveau în fața lor o tânără în vârstă de 22 de ani, cu piciorul în ghips, ușor obosită și care, în plus, le mai vorbea și-ntr-o limbă străină. Ei erau clasa a V-a, ea era în primul an la catedră, în care s-a trezit și șefă de catedră. Un drum nou pentru ambele tabere pe care elevii pășeau din nevoia de a-și continua studiile, în timp ce ea, Georgiana Moldoveanu, „aterizase“ după un moment de rătăcire profesională.

Cu o soră mai mare care era deja învățător în București, Georgiana Moldoveanu, din Câmpina, a știut că după ce va absolvi Colegiul Național „Nicolae Grigorescu“ din Câmpina și, ulterior, Facultatea de Litere din cadrul Universității București, se va îndrepta tot către catedră. Visa să ajungă profesoară de Limba și Literatura Română. Dar după ce a terminat anul al III-lea s-a angajat într-un departament de Relații cu clienții, unde lucra după fusul orar din Statele Unite, între 15.30 și 8 dimineața și vorbea doar în engleză. A fost o experiență din care a învățat multe, dar din care a ieșit epuizată și călcată de mașină, la propriu.

Publicitate - continuă să navighezi
Continuă să citești

A fost momentul în care a spus stop și, sfătuită de către părinți, Georgiana s-a îndreptat către ceea ce visase inițial. Doar că s-a orientat spre limba lui Shakespeare. Timp de doi ani a fost suplinitor, pentru ca ulterior să ia nota cea mai mare la titularizare. A profesat până în 2015 în București, acolo unde a învățat „alfabetul“ predatului, unul în care a avut alături oameni care i-au văzut talentul didactic și dorința de a face treabă într-un sistem ocolit de tot mai mulți tineri foarte bine pregătiți. Astfel a mers la tot felul de cursuri de formare și a fost girată cu încredere totală. A abordat în mare parte stilul non-formal, ieșind din granițele tradiționalismului, predându-le elevilor săi în aceeași manieră în care și-ar dori să li se predea și propriilor copii.

Provocările meseriei

A avut parte de tot felul de experințe, de la abordarea la colțul școlii de către diverse persoane îmbrăcate în halat și papuci care i s-au adresat cu apelativul „păpușă“ sau cu un elev cu ADHD care a întâmpinat-o cu un „concert“ întreg de înjurături sau care, într-un moment de furie, a rupt o bancă.

„În prima dintre situațiile prezentate, le-am vorbit exact cum mi-aș fi dorit să-mi vorbească ele mie și, treptat, au înțeles și au abordat o atitudine civilizată. În cea de-a doua a existat o colaborare bună cu părinții copilului care m-au avertizat să nu iau nimic din ceea ce spune sau face ca pe un afront personal. Am avut, totodată, și sprijinul celorlalți profesori și consilieri școlari“, ne-a declarat Georgiana Moldoveanu.

Și-a privit sala de clasă la fel cum își privește un actor scena, știind că zeci de ochi se îndreaptă și așteaptă de la ea acel ceva care să le capteze atenția. Și-a învățat bine „piesele“, iar acolo unde a simțit că nu știe a improvizat pentru că a conștientizat că scăpările nu-și au locul în acest cadru și orice vulnerabilitate îi va fi vânată.

A pornit din start cu ideea că înainte de a-i învăța pe cei din jur o limbă străină, menirea ei este de a forma caractere. Nu poate avea elevi numai de 9 și de 10, dar satisfacția îi este maximă atunci când reușește să ridice un copil de la nota 4 la una de 6.

„Lucrez cu mare plăcere cu elevii mei olimpici, dar ei sunt câțiva. Cei mai mulți sunt la nivel mediu sau sub acest prag“, a completat tânăra profesoară.

De la elev, la prof’ în „Grigorescu“

Chemarea rădăcinilor, viața scumpă din București, salariu modest din Învățământ au fost suficiente motive care să-i îndrepte pașii către Prahova. Între 2015-2017 a predat la Școala Gimnazială „B.P. Hasdeu“ din Câmpina, între 2017-2018, la Brebu, pentru ca din toamna lui 2018 să devină colegă cu cei care i-au fost profesori la Colegiul Național „Nicolae Grigorescu“. De asemenea, mai are o completare și la Liceul Energetic din Câmpina, fiind profă pentru 395 de elevi atât de gimnaziu, cât și de liceu.

Și aici s-a impus prin stilul non-formal de predat, prin descoperirea și dezvoltarea diverselor abilități ale elevilor săi. Știe că mulți nu-i vor călca pe urme, dar interesul este să-i ajute pe aceștia să-și descopere propriul drum, să își creeze propria imagine și să facă, în consecință, alegeri corecte.

Învață cot la cot cu ei și de la ei. Le cere și acceptă criticile și sfaturile elevilor.

„Da, am avut recent o lecție de sinceritate cu elevii de la Energetic și mi-au scris, la obiect, să fiu mai veselă, să vorbesc mai tare, să scriu mai mare la tablă și să le dau mai puține teme“, ne-a mărturisit cadrul didactic.

O deschidere pe care o are din acel moment în care a înțeles că nu există manualul profesorului perfect, iar în această profesie trebuie să te conformezi vremurilor, cerințelor fiecărei generații care vine cu particularitățile proprii. Tot în cadrul lecțiilor, unde le-a dat elevilor de realizat un eseu despre cel mai mare dușman al lor, a descoperit că mulți dintre acești copii și adolescenți sunt propriii lor inamici, adăugându-se telefonul, televizorul.

Activități extracurriculare

Îi încurajează să descopere lumea, să aibă inițiative, implicându-i în diverse programe educaționale. Unul dintre ele, de care se ocupă elevi din clasa a IX-a de la „Grigorescu“ este cu tentă jurnalistică și are ca tematică prezentarea a o sută de foști absolvenți ai colegiului care au reușit să facă lucruri interesante în viață sau care s-au afirmat prin natura meseriei lor.

„Copiii din «grupul de vizualizare» sunt cei care îi contactează, le adresează cinci întrebări standard, iar răspunsurile au fost prezentate pe un panou al școlii. Dar ca informațiile să fie accesibile și celor care nu intră în școală, a fost creată și platforma online: https://nnownx.webwave.me/. Proiectul face parte din seria de evenimente menite să marcheze cei 100 de ani de funcționare a CN «Nicolae Grigorescu»“, ne-a mai spus interlocutoarea noastră.

La cei 30 de ani, Georgiana Moldoveanu are o energie molipsitoare. Și-o ia de la elevii săi, alături de care simte că poate face o mie de lucruri în același timp. Astfel, pentru și cu ei a depus și proiecte internaționale.

„EQUALITY“ este unul dintre ele și este un partneriat strategic între „Grigorescu“ și o școală din Italia, în cadrul căruia un număr de copii din zone și medii defovorizate participă la diverse acțiuni în care să vină cu propriile idei despre incluziunea socială.

Un alt proiect pentru care a aplicat este în cadrul Corpului European de Solidaritate care a deschis în premieră o linie de finanțare, destinată inițiativelor întreprinse de tineri. „Game Changers“ este numele grupului de inițiativă din care fac parte 30 de elevi care trebuie să gândească și să pună în practică diverse activități extrașcolare. Indiferent dacă vor primi sau nu fondurile, liceenii și coordonatoarea lor sunt hotărâți să ducă la bun sfârșit munca lor.

Printre ideile pe care le vor aplica începând din acest an este înființarea unui grup de alergat care va participa la maratonul „Câmpina fuge!“.

Activitățile derulate sunt mult mai multe, dar fiecare își merită un articol propriu pentru că, dincolo de importanța lor, ele pot fi un model și pentru acele cadre didactice și elevi care vor și lecții altfel.

Hibele unui sistem

Urăște pasivitatea și plafonarea atât în rândul elevilor săi, cât și a colegilor de breaslă. Știe că este nevoie de un suflu tânăr și în acest sistem, însă fără chemare, fără pasiune, fără implicare nu poți face față în „lucru’ cu omul”, unde dincolo de colectivele unor clase trebuie să înțelegi și să te adaptezi fiecărui caracter.


Examenul de titularizare este, din punctul său de vedere, unul neadaptat cerințelor reale. Este multă materie inutilă pe care cei care urmează să ajungă la catedră trebuie s-o memoreze. Și, nu în ultimul rând, nici salariile nu sunt tocmai cele mai motivante. Iar aici, din păcate, îmi vine în minte o concluzie tristă a lui Guy Bedos de respectul pentru oamenii din sistemul educațional: „atunci când un stat nu își plătește profesorii, copiii sunt cei ce plătesc în cele din urmă".

Foto: arhiva personală Georgiana Moldoveanu

WhatsApp Image 2019-03-20 at 15.48.38.jpeg

WhatsApp Image 2019-03-20 at 15.47.37.jpeg

WhatsApp Image 2019-03-21 at 11.21.20.jpeg

WhatsApp Image 2019-03-20 at 14.43.29.jpeg

WhatsApp Image 2019-03-20 at 14.44.02.jpeg

WhatsApp Image 2019-03-20 at 14.50.55.jpeg

WhatsApp Image 2019-03-20 at 14.55.21.jpeg

Informeaza-te inainte de a cumpara o casa

Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596 - doar text, foto și video.

Comentează cu profilul tău de Facebook

Liliana Maxim Minculescu
redactor
Mai multe despre autor și articolele sale

sc_vasile1_83d7d.jpg
banner sos deces ultim 300 copyright.jpg
harold.jpg