fbpx

pf_1461578818.jpgAuzim adesea persoane care spun că își doresc să ajute, dar nu știu cum sau în ce mod să ajungă la oamenii cu probleme. Pe alții îi vedem făcând fapte bune de Sărbători. De apreciat este și intenția, dar, mai ales, fapta! Puțini dintre noi conștientizăm că există o categorie de oameni care, prin prisma meseriei pe care o au, fac bine în mod susținut. Vorbim despre asistenții sociali, cei pentru care „obiectul“ muncii îl reprezintă fapta bună. Unul dintre ei este prahoveanca Ionela Lorena Neculau.

În 2015 a fost printre cei trei finaliști ai Galei Naționale a Asistenței Sociale. Pentru ea, un merit personal, iar pentru noi este un câștig în a avea o societate mai sănătoasă!

11066548_646967245449493_213705587768446580_o.jpg

Publicitate - continuă să navighezi
Continuă să citești

În vârstă de 40 de ani, Lorena Neculau are o vechime de mai bine de 15 ani în domeniul asistenței sociale, dintre care cinci au fost la Centrul Rezidențial de Tip Familial Brebu – DGASPC Ploiești, iar ceilalți în cadrul Primăriei Brebu- Compartimentul de Asistență Socială și Autoritate Tutelară. Din anul 2015 a început și o colaborare cu un Centru pentru persoane vârstnice, fapt care i-a adus satisfacții profesionale și sufletești.

Asistentul social, acel „medic“ fără stetoscop

În profesie, se ghidează după proverbul chinezesc «Dacă dai un pește unui om, îl hrănești pentru o zi; dacă îl înveți să pescuiască, îl hrănești pentru o viață». „Proverbul acesta conține un adevăr evident: e mult mai eficient să înveți un om cum să se descurce singur în anumite situații, în loc să-i rezolvi mereu tu problema. Aceasta din urmă este, de altfel, singura cale de a-l ajuta să crească și să se dezvolte“, a completat interlocutoarea noastră.

O profesie extrem de necesară în orice tip de societate, dar care în România pierde mult teren, asistentul social este acel „medic” fără stetoscop, este cel care tratează în afara zidurilor spitalului, fără operații sau medicamente. Asistentul social ajută persoanele cu deficienţe psihice şi/sau fizice, pe cele cu un comportament antisocial sau cu alte probleme sociale să se (re)integreze, din punct de vedere psiho-social şi profesional.

„Despre asistentul social am auzit, prima dată, prin anul 1997, la un serial tv care avea ca protagonist principal un asistent social. Astfel, în vara anului 1998 m-am înscris la Școala Postliceală «Louis Pasteur», la specializarea asistent medico-social, fiind prima generație de asistenți sociali formați în Câmpina. Pe perioada celor trei ani de cursuri am făcut practică prin diferite instituții de profil, am cunoscut mai multe categorii de persoane vulnerabile, fapt care m-a determinat să îmi doresc mai mult, iar în vara lui 2002 am fost admisă la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din cadrul Universității București, specializarea Asistență Socială. Concomitent cu studiile, am lucrat pe post de instructor de educație în cadrul unui Centru Rezidențial de tip familial, nou înființat, proiect-pilot, care avea ca benficiari copii proveniți din familii dezorganizate sau aflate în situații de vulnerabilitate. După absolvirea facultății, m-am angajat în cadrul Primăriei Brebu în funcția de referent de specialitate cu atribuții de asistență socială și autoritate tutelară”, ne-a mai spus Lorena Neculau.

De la teorie, la practică!

Contactul cu persoane din medii defavorizate face din această meserie o provocare continuă, solicitând multă fermitate, răbdare, empatie, dar şi prezenţă de spirit. Fiecare caz este unic chiar dacă, în ansamblu, problematica este aceeași, nevoile fiecărui beneficiar în parte sunt diferite.

A înțeles odată cu trecerea timpului și prin confruntarea cu diverse situații cam care este menirea profesiei. La început i-a fost foarte greu și din cauza faptului că noțiunile teoretice, dobândite în facultate, nu concordau cu cele
Obiectul său de activitate este foarte complex, având contact direct cu toate categoriile de persoane vulnerabile, activând în mai multe domenii de asistență socială, de la copii cu diverse probleme, la adulți cu forme de handicap etc.

„Sunt multe cazuri care m-au impresionat pe parcursul întregii activități, însă copiii și persoanele vârsnice le consider cele mai vulnerabile categorii. Constat cu stupoare că sunt foarte mulți bătrâni singuri, bolnavi, părăsiți, neglijați, abandonați de copii, iar statul nu vine cu nimic concret în ajutorul acestora. Legislația nu este adaptată realității și nu obligă, în mod expres, pe copiii deveniți adulți să se ocupe de părinți, fapt care duce la această realitate cruntă, dar nu atât de vizibilă și deranjantă pentru comunitate.

Bolile sociale sunt într-o continuă creștere, ceea ce determină o criză profundă în toate domeniile asistenței sociale. Cazuistica se diversifică, apar noi dependențe, vulnerabilități care necesită o adaptare și formare permanentă a asistentului social”, a precizat Lorena Neculau.

Linia dintre profesie și viața de familie este una foarte subțire și firavă în orice domeniu. În marea majoritate, problemele persoanelor cu care intră în contact rămân la serviciu, însă mai sunt cazuri când nu reușește să se detașeze total și, deși fizic este acasă, mental se află tot la muncă.

Greu de motivat

În privința legislației din domeniu, interlocutoarea noastră susține căp ea este clară, dar nu și respectată:

„Deși se spune că unde-i lege nu-i tocmeală, se pare că, în privința acestei legi, se aplică zicala invers «Unde-i lege e tocmeală». Noi, cei din primele generații de asistenți sociali de după Revoluție, avem nevoie de «întăriri», de oameni tineri, de voi. Încet, dar sigur cred că lucrurile încep să meargă în direcția bună în ceea ce privește întreg sistemul de asistență socială din România. Este greu să motivezi pe cineva sa aleagă această carieră. Motivația, în acest caz, consider eu că trebuie să fie intrinsecă. Nu vreau să vă «vând» povești! Nu am suficiente argumente plauzibile decât speranța și încrederea că la un moment vom avea parte de recunoaștere, respect și demnitatea profesională. Vă asigur însă că este o meserie care creează dependență. Dacă ar fi s-o iau de la capăt, clar, aș merge pe același drum, fără ezitare“.

Și poate lucrurile s-ar mișca mai bine dacă ar fi comunicare la nivel institutional, alocare de fonduri și obligarea tuturor autorităților locale să înființeze programe de sprijin prin servicii sociale specializate pentru cei aflați temporar în nevoie, punerea accentului pe prevenție. Este mai ușor să previi decât să repari, costurile sunt mult mai mici, includerea distinctă în organigrama administrațiilor locale a funcției de asistent social, este de părere Lorena Neculau.

Duce dorul timpului liber, dar puținul pe care îl are și-l petrece cu familia. O relaxează enorm să se joace cu cei doi copii ai săi, Erika și Ianis.

poza-1.jpg

Acest articol este realizat în colaborare cu Dumitru Alexe, fost președinte al Sucursalei Prahova a Colegiului Național al Asistenților Sociali din Romania, care a derulat campanii de promovare a profesioniștilor din asistența socială.

Sursa foto: arhivă personală

poza-pentru-deschidere.jpg

POZA.jpg

12804196_995394100540401_1097411848_n.jpg

FOTO DREAPTA

10295509_10204730593797267_9106570672805894369_o.jpg

Informeaza-te inainte de a cumpara o casa

Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596 - doar text, foto și video.

Comentează cu profilul tău de Facebook

Liliana Maxim Minculescu
redactor
Mai multe despre autor și articolele sale

sc_vasile1_83d7d.jpg
banner sos deces ultim 300 copyright.jpg
harold.jpg