fbpx

41befb7c-a07d-4be9-ba9c-ea123c64de81.jpgAnii de liceu le-au adus câtorva elevi câmpineni și cea mai sinceră discuție pe care au avut-o vreodată cu părinții. Și-au pus sufletul „pe tavă“ în rânduri de mulțumire, dar și de dezvăluire a momentelor care i-au măcinat. Au scris scrisoare după scrisoare, iar, într-un final, au reușit prin cartea plină de epistole, „De vorbă cu părinții mei“, să comunice în numele unei generații. Un demers coordonat de profesorul Denisa Stoicescu, de la Liceul Energetic din Câmpina.

Și-a dorit dintotdeauna să ajute oamenii. În această idee, intenționa să urmeze Medicina, doar că Biologia și Chimia i-au pus piedici.

S-a îndreptat către Informatică, iar după absolvirea facultății, timp de aproape doi ani a lucrat în domeniul IT, unde avea un salariu bun. Însă Denisei Stoicescu nu banii îi aduceau împlinirea sufletească. Avea un drum de urmat, pe care și-l schițase cu ani în urmă și pe care încă nu călcase.

A dat examen ca să intre în Învățământ, iar în urmă cu aproape 20 de ani surprindea pe toată lumea cu alegerea sa. A lăsat un job bine plătit pentru unul subfinanțat, la catedră, dar cu responsabilități enorme.

„Pe atunci salariile erau mizere, dar n-am regretat nicio secundă alegerea făcută. Eu n-am copii, dar toată priceperea mea, iubirea, devotamentul pe care l-aș fi avut ca părinte mi le-am răsfrânt aici, la școală“, ne-a mărturisit Denisa Stoicescu.

Este omul care i-a privit pe copii cu ochii sufletului, reușind să „străpungă“ carapacea în care mulți dintre elevii săi s-au izolat. Nu le-a tratat problemele cu superficialitate și nici nu s-a lăsat convinsă de un răspuns de genul „n-am nimic, doamna, îmi trece“ atunci când a vrut să afle ce-l macină pe adolescentul pe care-l vedea abătut.

A înțeles, din start, că pentru rezultate bune este nevoie de o comunicare eficientă în trio-ul profesor-elev-părinte. Este motivul pentru care ședințele sale cu părinții au fost altfel.

„Nu i-am chemat niciodată la școală doar ca să le spun notele și absențele copiilor. Am avut aproape de fiecare dată un invitat, fie jurnalist, fie psiholog etc., care să le vorbească și din altă perspectivă despre problemele vârstei și soluțiile ei. Nu au fost toți părinții prezenți, cel mai adesea lipsind chiar cei ai copiilor cu probleme“, ne-a mărturisit cadrul didactic.

„Eu și cu soțul meu am fost primii care am plâns”

Ideea scrisorilor i-a venit pe când elevii de la clasa unde este diriginte erau într-a X-a. Entuziaști de proiect, la început, ulterior, în momentul punerii lui în practică, mulți dintre adolescenți au dat înapoi. Dar pentru că își dorea să-i cunoască, să-i ajute și să ducă un proiect de suflet la bun sfârșit, Denisa Stoicescu a insitat până a primit toate cele 25 de scrisori care cuprindeau, pe de-o parte, rânduri de mulțumire, pe de alta confesiunile mai puțin știute și înțelese de părinții copiilor. Probleme care se reflectau, inevitabil, și în viața școlară.

„Eu și cu soțul meu am fost primii care am plâns, citind ce aveau acești copii pe suflet“, a completat Denisa Stoicescu.

Rândurile copiilor au dat viață unui premiere, o carte de sentimente și frustrări, de trăiri și dorințe transmise părinților de către colectivul unei clase.

„De vorbă cu părinții mei – mic tratat de educație și familie“ a fost modul în care cei 25 de elevi și-au surprins părinții în cadrul unei ședințe de la școală. O carte în care copiii apar cu pseudonime, dar care au fost ușor de deconspirat de către cei cărora le erau adresate rândurile.

Confesiunile unei generații

O carte a unui colectiv, a unei generații, rânduri care au venit pentru mulți dintre adulți ca o palmă, ca un mod de a se trezi la realitate și a privi că în jurul lor mai există niște suflete care văd, simt, trăiesc, care se bucură și care suferă.

„Mamă, tată, mi-aș dori ca pe lângă mama și fiică, tată și fiică, să fim cei mai buni prieteni. Să știu că pot vorbi cu voi despre orice, fără să mă judecați. Vreau să știu că aveți încredere în mine, în forțele mele, că voi reuși în viață, mai ales, tu, mamă! Mamă, tot ce îți mai cer este prietenia ta, spijinul tău, mai multă atenție, mai multă înțelegere. Și aș aprecia foarte mult dacă nu ai pune atât accent pe «gura lumii», poate s-ar schimba relația dintre noi dacă m-ai asculta pe mine, nu pe alții…“, sunt câteva dintre rândurile semnate de Suflețel.

Unele scrisori ale elevilor care sunt la profilul Turism au surprins inclusiv profesorii de Limba și Literatura Română pentru modul artistic al exprimării. A fost un bun prilej de a descoperi talentele mai puțin știute ale unor copii.

„Pun pe hârtie gânduri pe care aș fi dorit să le vorbim ținându-te de mână, dar deja am impresia că timpul e prea scurt. De ce scriu asta? Să nu mă înțelegi greșit, îmi plac toate hainele pe care mi le cumperi și fiecare dulce pe care mi-l oferi, dar niciuna nu compensează prezența ta. Îți dorești să fiu mare, independent, să duc o viață cât mai frumoasă și să fac cee ace-mi place? Cred că asta îmi doresc și eu, dar cum voi reuși dacă tu nu-mi insufli aceste valori? Ce model de urmat primesc eu din partea ta? Ce lecție de viață, dacă tu nu ești lângă mine, dacă fiecare strigăt de-al meu e o șoaptă? (…) Nu te condemn pentru alegerile făcute, dar mă doare numai când mă gândesc că și eu am devenit o alegere…măcar de mă alegeai pe mine“, semnează #străinul de lângă tine.

Și cu aceeași durere și dor scrie mai departe:

„Îmi lipsește sentimentul acela, nu știu cum se numește , plin de căldură care îți învăluie sufletul într-o stare de bine și parcă orice durere dispare. Îmi lipsește! Pur și simplu îmi lipsește acea mângâiere pe care eu nu am primit-o în momentele grele, îmi lipsește dragostea ta, mamă! Nu am găsit nicio altă dragoste care să ți-o înlocuiesc. Nu mai știu numărul nopților pierdute în care am plâns sau momentele în care nu știam cine sunt eu cu adevărat, ai fost tu oare acolo să mă strângi de mână?“.

Momentul O

Certurile de acasă, familiile destrămate, lipsa timpului și atenției fac parte din sursele de inspirație ale adolescenților cărora mulți dintre părinți s-au limitat la a le spune „nu e treaba ta“ sau a le aduce diverse reproșuri.

În această carte au găsit însă acel moment 0, în care adevărul, oricât de dureros este el, a fost spus, iar relația să captele un alt mers.

Andrei, despre carte și schimbări

Anastasia și momentul surprinderii mamei sale

În unele situații a funcționat, în altele, schimbările au fost temporare, după cum ne-au mărturisit unii dintre coautorii acestei cărți.

Mihai - despre lucrarea la care este coautor

Diana - experiența scrisului și schimbările aduse de carte

Alții, poate, vor înțele mai târziu, din propriile experiențe alegerile părinților lor…
Sunt lucruri pe care Denisa Stoicescu le-a discutat cu ei. Vorbește absolut orice cu copiii ei, așa cum îi numește ea, îi ascultă, îi încurajează și-I îndrumă. Dar, la rându-i, le urmează orice sfat. Ei au fost cea care au încurajat-o și ajutat-o în găsirea sponsorilor pentru tipărirea cărții și tot ei au fost cei care și-au dorit o lansare oficială a lucrării lor care a fost în luna decembrie, anul trecut.

Experiență pentru o viață

Nu s-a gândit nicio clipă să facă vâlvă cu inițiativa sa, ci și-a dorit să-i ajute pe acești adolescenți, să le „curețe“ sufletul de neliniștile vieții și să dea școlii și un alt sens. De fapt, sensul esențial pe care ar trebui să-l aibă în toate situațiile: cel de a forma OAMENI.

Denisa Stoicescu, profesor de Informatică și coordonatorul proiectului

Mediatizarea inițiativei lor, le-a adus copiilor experiențe noi: a vorbitului în public, într-un platou de televiziune sau într-un studio radio. Și se descurcă bine pentru că vorbesc cu suflet despre un proiect de suflet… Oricât de greu le-a fost începutul sunt mândri de proiectul în premieră care le aparține și care le va rămâne o lecție de neuitat. Și pentru ei, și pentru părinții lor, și pentru dirigintele Denisa Stoicescu.

Cei care vor să comande cartea, o pot face printr-un mail la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. 

Foto: Liliana Maxim

41befb7c-a07d-4be9-ba9c-ea123c64de81.jpg

92087c88-8639-41d2-86ab-f648c7a6c502.jpg

f0ff0afa-d2de-4c1a-8352-433feb32d9d9.jpg

7ba45463-197c-421a-ad29-01a6b932a7b8.jpg

Denisa Stoicescu

3e582f9d-fe14-46a5-8c2d-f6f2ab4e013a.jpg

6c1bd06d-008d-4aff-85f9-43566b667d48.jpg

 

Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596 - doar text, foto și video.
Liliana Maxim Minculescu
redactor
Liliana Maxim Minculescu, jurnalist „de modă veche“, și-a început activitatea în 2004, lucrând simultan în presa scrisă și TV.
A lucrat la Telegraful de Prahova și Alpha TV, a făcut parte și din echipa cotidianului Adevărul pentru ca, ulterior, să se axeze pe jurnalismul de televiziune, la Valea Prahovei TV și Ploiești TV. A scris, totodată, și pentru site-ul: promovamprahova.ro.
Pentru activitatea în presa locală și regională a fost nominalizata mai multor concursuri, gale, dar și premiată în anul 2014, în cadrul Galei MediaFEM, iar în 2018 la Gala Comunității Prahovene.
A ales Observatorulph.ro pentru că îi place să țină pasul cu vremurile, iar prezentul și viitorul jurnalistic sunt aici, în presa online.
De același autor

banner sos deces ultim 300 copyright.jpg
harold.jpg
970.jpg