fbpx

22491930_1768431619856153_4729926043308964654_n.jpgLa patru luni de la dispariția micuțului lor, răpus de meningită bacteriană acută, Emilia și Dumitru Tican din Sinaia ne-au trimis câteva noi rânduri. Unele ale durerii, ale disperării, unele în care caută răspunsuri. Vă redăm scrisoarea părinților micuțului Alex!

„O zi de 12! O zi pe care am vrea s-o ștergem din calendar! O zi în care, de patru luni, ne comemorăm fiul. Da, au trecut patru luni de când Alex al nostru nu mai e, patru luni de când plângem necontenit, de când căutăm răspunsuri, de când așteptăm să se schimbe ceva.

Ce s-a întâmplat după ce fiul nostru a murit din cauza meningitei și după ce v-am trimis câteva rânduri despre modul în care a fost tratat cu indiferență la Spitalul Sinaia, când medicul de gardă a ales să se odihnească deși Alex avea temperatură de 39-40 de grade? Mai nimic!

Publicitate - continuă să navighezi
Continuă să citești

Adevărul despre moartea lui Alexandru, copilul de doi ani și patru luni, din Sinaia, decedat din cauza meningitei

Am citit o scrisoare a celor de acolo în care vorbeau despre orice altceva, numai despre acea noapte nu. N-au vorbit despre cum ardea copilul meu, despre simptomele lui, despre tratament, despre nimic…N-aveau cum! Pentru că doamna doctor n-a venit să-l vadă! Ea a dormit ca să fie odihnită. Copilul meu, însă, a fost lăsat să-și doarmă somnul de veci…la numai doi ani și patru luni.

Pentru faptul că alergăm să căutăm răspunsuri și să ni se facă dreptate suntem priviți ca fiind cei mai mari dușmani. Dar vreau să-i întreb pe acești oameni, care sunt părinți, bunici, oare ei la fel și-ar fi tratat copilul cum au făcut cu Alex al meu? Dorm bine de patru luni încoace, cu sufletul împăcat că au făcut tot ce se putea face pentru acest copil? Dar cei care încearcă să acopere această neimplicare, care așteaptă să treacă timpul și să se aștearnă uitarea, au somnul ușor?

Scrisoarea cadrelor medicale de la Spitalul de Pediatrie Sinaia

Noi nu dormim bine când știm că micuțul nostru zace sub greutatea pământului, când în loc de a merge în parc, la joacă, noi mergem la cimitir să-i ducem jucării și să-i aprindem lumânări.

Și cum să ne liniștim când nici măcar lucrușoarele nu le putem da de pomană? Pentru că lumea e reticentă să ia hăinuțele și jucăriile unui copil mort și despre care au aflat c-a murit de o boală contagioasă (așa scria în scrisoarea personalului medical)!

Cum să uităm când la fiecare pas îl vedem pe Alex? Casa noastră e plină de el, de energia lui, de amintirile lui, de momentele în care începuse să rupă cuvintele.

De dorul lui, am fost la un pas să ajung la spital și cu fratele mai mare al lui Alex. Ce dacă are peste 20 de ani? Plânsul, insomniile, amintirile, sufletul care simți că iese din tine de durere au fost la un pas să-l ducă spre depresie.

Știți cum e să rămâi pietrificat când auzi „mama“ în jurul tău, să speri că te-ai trezit din cel mai mare coșmar al vieții, iar cel care strigă e copilul tău? Eu știu…

La fel de bine știu cum e să auzi ca un ecou neîntrerupt și să vezi un ghem de carne aflat în cele mai mari chinuri. Pe patul de spital, în ultimele lui clipe când se lupta pentru viață, copilașul meu mă strângea de deget și m-a strigat până n-a mai putut “mami, mami”. N-a vrut să plece, a vrut să rămână cu noi, doar că trebuia ajutat…la timp.

Dar știți ce mă doare și mă macină cel mai tare? Faptul că în noaptea în care zăcea, îmi cerea să mergem acasă. Iar eu i-am promis că da, vom merge, pentru că am sperat că mergând la spital, pe mâna unor specialiști, ei voi face tot ce le va sta în putință să-mi facă odorul bine. Nu ați făcut, doamna doctor și doamnelor asistente care n-ați îndrăznit s-o treziți să-mi consulte copilul! Iar eu nu m-am putut ține de promisiune…

Îmi pare rău, Alex al nostru, pentru că promisiunile erau sfinte pentru noi!

Cu toată durerea care ne macină, căutăm răspunsuri și ne-am adresat tuturor instituțiilor abilitate să facă cercetări. Nu mai avem nimic de pierdut, dar vrem să câștigăm un strop de liniște pentru noi și pentru sufletul îngerașului nostru. Și ne mai dorim ca alți părinți să nu treacă prin coșmarul acesta…”

Emilia și Dumitru, părinții lui Alex!

Am cerut și noi mai multe informații despre ancheta din Spitalul de Pediatrie Sinaia, acolo unde a fost internat Alexandru Tican, iar părinții susțin că n-a fost tratat corespunzător. În momentul în care ne vor fi furnizate, le vom publica.

Foto: Dumitru Tican

22491930_1768431619856153_4729926043308964654_n.jpg

parintii lui alex.jpg

48918890_2389204367778872_2291731151133343744_n.jpg

Informeaza-te inainte de a cumpara o casa

Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596 - doar text, foto și video.

Comentează cu profilul tău de Facebook