fbpx

daniel iancu 1.jpgDeși este inginer de profesie, împlinirea și-a găsit-o în lumea artistică, în muzica folk. Și pentru că i-a plăcut să fie „altfel“, Daniel Iancu a preferat să îmbine muzica și poezia cu…parodia! Ce-a ieșit?! O sursă sigură de bună-dispoziție.

Născut la Ploiești, în 1962, Daniel Iancu povestește că a surprins încă din primele clipe.

„Mama a țipat când m-a văzut. Aveam capul foarte prelung și, în mod evident, a început să plângă la vederea arătării. Dacă aș fi rămas așa probabil că aș fi devenit celebru mult mai devreme, iar omulețul lui Gopo ar fi fost considerat un plagiat ordinar. Atunci a intervenit moașa, prietena mamei mele. Mi-a prins capul în mâini și, probabi cu permisiune Divină,…l-a remodelat. D-aia sunt acum atât de frumos. La modestie am lucrat mult mai târziu”, ne-a povestit Daniel Iancu, în stilu-i caracteristic.

Publicitate - continuă să navighezi
Continuă să citești

Peripețiile lui „nenea” Iancu

Încă din copilărie a ieșit în evidență prin curiozitatea, memoria și spiritul artistic…aparte. Pe când avea 7 ani a învățat pe de rost, de la un șofer de camion, poezia „Mama lui Ștefan Cel Mare“, varianta pentru adulți. Mândru tare de cunoștințele acumulate, a scris întreaga poezie pe tabla din clasă, dar și pe caietele și manualele colegilor.

Timp de patru ani, după acest show de neuitat, mama mea a trebuit să-i facă plăcintă cu mere învățătoarei ca să iau și eu măcar 9 la purtare”, a completat artistul.

Revenind la lucruri serioase, Daniel Iancu ne-a mărturisit că o amprentă importantă asupra sa a fost pusă de Parepa de pe lângă Inotești, județul Prahova, un sat unde a descoperit ce înseamnă omenia, simplitatea, bunul-simț, dar și limbajul neaoș al omului de la țară. Este locul bunicilor săi, Gheorghe și Elena, cei cărora artistul le-a adus un original omagiu prin scrierea și publicarea romanului „Țânțaru“, lucrare pe care a lansat-o în 2017.

„Este o poveste simplă despre niște truditori ai pământului de undeva din Muntenia, oameni trecuți prin greutățile vieții cu bune și cu rele, oameni cu suflet bun, dar foarte duri câteodată, oameni cu frica de Dumnezeu, bunicii mei”, conform prezentării făcute de autor.

Ca artist s-a remarcat de mic, încă de la 8-9 ani când era deja rapsodul popular al Școlii nr. 25 din cartierul Ploiești Nord. Cânta la muzicuță, acordeon, drâmbă, fluier și interpreta balada Miorița, voce si acordeon.

„Publicul (mai ales mamele si bunicile) era in delir pentru că interpretam această baladă cu ochii în lacrimi. Însă publicul nu știa ca mie nu îmi plăcea deloc ce cânt (fiind obligat de profa de muzica), iar lacrimile erau prezente în ochii mei fiindcă nu înțelegeam de ce trebuie să moară baciul cel muntean”, ne-a povestit interlocutorul nostru.

Anii studenției au adus chitara în viața lui. A compus „Spitalul de nebuni“ (scris chiar la Voila!), „Ploaie în Ploiești“ (compus prin fața Casei de Cultură în timpul unei ploi torențiale) și „Într-un tramvai“ (scris cu ocazia inaugurării tramvaiului din Ploiești, despre care își amintește că i se mai spunea și Ampicilina pentru că era vopsit în alb și roșu și venea cam o dată la șase ore.

Emotiv din fire, Daniel Iancu a găzit și antidotul:

„De la începutul carierei mele am fost învățat să nu urc pe scenă până nu fac o vodcaliză. Am acest obicei și azi. Două căpăcele de vodcă pentru încălzire ca să meargă totul uns”.

De la chitară, la „dirijor” de sonde

Însă a venit și momentul ca Daniel Iancu să părăsească Ploieștiul.

„Am plecat în 1986 când am primit repartiția la Constanța. Am urcat repede pe platforma de foraj, unde am devenit «dirijor» de sonde și unde am activat vreo zece ani. În timpul ăsta nu am mai cântat. Asta mi-a lipsit foarte mult, dar am recuperat ulterior timpul pierdut. În schimb m-am străduit foarte mult (și eu cred că foarte bine) să asigur copiilor mei o educație corectă și un standard de viață decent”, ne-a mărturisit artistul.

Drumurile vieții l-au purtat și dincolo de ocean, în Brazilia, unde, pe lângă experiența profesională, noii prieteni și amintirile frumoase, s-a ales și cu…un accent pe care, inevitabil, îl veți remarca.

Revenirea pe scenă

A făcut ce-a făcut, dar fără prima și marea lui dragoste n-a putut sta. Motiv pentru care, să-l reprimim cu aplauze pe cantautorul Daniel Iancu. A revenit odată cu cântecul „Vine valu’, îmi ia calu’”, care a avut parte și de un videoclip deja celebru.

Piesa este inspirată dintr-o întâmplare reală.

„A fost pe val și la propriu, și la figurat. Le-a plăcut oamenilor, însă s-a nimerit să fie la modă tocmai în momentul în care România trecea prin grele încercări din cauza inundațiilor. Piesa am scris-o pe la sfârșitul verii lui 2004. Ideea mi-a venit de la o știre prezentată de Pro TV. Era vorba despre o ploaie de vreo 24 de ore, care a adus foarte multă apă în Constanța și în împrejurimi. Canalizările nu au mai făcut față și au fost subsoluri inundate și chiar câteva case afectate. Fără victime. Reporterul a prezentat știrea cam așa: «Constanța este sub ape, iar locuitorii nu mai au ce mânca și nici măcar apă de băut. Ei mănâncă pâine uscată și asta dacă le-a mai rămas câte ceva».

Eu eram în acel moment în oraș. Furtuna a fost, într-adevăr, neobișnuit de puternică, dar nici pe departe la nivel de supercatastrofă, așa cum a prezentat-o reporterul băgat în cea mai mare baltă, încercând astfel să creeze impresia că așa este în toată Constanța. Atunci mi-am adus aminte de amărâții din Vrancea, care chiar erau sub ape, și am scris versurile de la «Vine valu’, îmi ia calu’».

În piesă, eu încerc să sugerez un refren de demult, așa cum o spun și versurile, pentru că asta face personajul meu: bea de supărare la MAT și ascultă refrene de demult. Poate era mai bine să fac o trimitere la Zavaidoc, poate la altcineva, dar ceva îmi trebuia acolo pentru a crea atmosfera de crâșmă. Ideea unui clip animat aparține Cat Music. Era greu de realizat pe ecran povestea din text cu personaje reale. Apoi, trebuia să sugerăm hazul de necaz care l-a caracterizat pe român dintotdeauna”, a continuat Daniel Iancu.

Dar piesa care l-a făcut și mai cunoscut a fost „Ofițeru’ Radu”, cea în care, inevitabil, ascultătorul face legătura cu fostul primar din Constanța, Radu Mazăre. Piesa asta a început să circule pe email. A circulat atât de bine că, la un moment dat, am primit-o și Daniel Iancu de la un amic:

“Mi-a zis: «ia aminte, așa ar trebui să compui și tu și ai putea avea mare succes». I-am răspuns că o să mă străduiesc”.

„Se râde mult și trist”

Nota umoristică este cea care l-a consacrat și cea care-i domină discografia. Însă, Daniel Iancu este și un mare romantic, care a iubit și iubește, care a suferit din dragoste și și-a pus sentimentente pe portativ (vezi sau, mai bine spus, ascultă „Mii de smaralde“!).

Nu are însă prea mult timp de alocat tristeții. Nu-l lasă publicul și nici viața cotidiană, izvorul nesecat de inspirație pentru parodiile muzicale ale artistului ploieștean (în cazul în care se revoltă constănțenii, noi le precizăm că ne uităm doar la locul nașterii și cel unde se simte „ca acasă“).

Îi place să vadă oamenii zâmbind, dar îl enervează la culme neprofesionalismul și lucrurile făcute de mântuială. Îl inspiră prostia din jurul lui și încearcă să o corecteze prin versurile mele.

Ca un Taur ce este (născut pe 16 mai), nu putea să se abată de la una dintre trăsăturile de bază ale zodiei: încăpățânarea. Iar dacă dreptatea se întâmplă să nu fie de partea lui, vina o poartă…ceilalți.

Ultimii ani au fost pentru Daniel Iancu extrem de productivi, din punct de vedere profesional. La nivel național, a putut fi admirat alături de celebrul caricaturist Costel Pătrașcanu, în proiectul în care cei doi, însoțiți de un al treilea personaj, care nu scoate un sunet…Mitică, interacționează într-un mod inedit cu publicul prin umor vorbit, cântat și desenat.

“Din păcate, în ceea ce creez, inspirația vine și din partea clasei politice. Abordez personaje din toată zona politicului și le caricaturizez pe note muzicale. Poate că asta a dus la apariția colaborării mele cu Costel Patrașcan, un caricaturist deja foarte cunoscut pe plan național și nu numai. La spectacolele noatre se râde mult, dar din păcate de multe ori se râde mult și trist”, a concluzionat Daniel Iancu.

Organizator și scriitor

Proiectele în derulare sunt, însă, multe. Crede în artă, talent și speră, totuși, ca în sistemul acesta de valori care, în ultima vreme, a luat-o razna, să-și și să facă loc și celor care au un cuvânt de spus.

Este unul dintre motivele pentru care a pus piatra de temelie a Festivalului ILVA Fest (organizat la Lunca Bradului, în Mureș): „un festival autentic, care promovează orice formă de manifestare a artei. Un festival pornit dintr-un vis“, unul care prinde viață an de an.

După succesul înregistrat cu primul său roman, Daniel Iancu a prins curaj pentru noi proiecte care implică scrisul. Acum, lucrează la o carte pentru copii, dar de care se vor bucura, în același timp, și părinții.

La Ploiești se simte acasă și de fiecare dată când revine în zonă se bucură că prahovenii îl primesc ca pe unul de-al lor, cu sala plină și aplauze frenetice.

Foto: facebook Daniel Iancu

daniel iancu 1.jpg

cd-uri.jpg

alături de partenerul de scenă și bunul său prieten, caricaturistul Costel Pătrășcan

am trait bine.jpg

am trait bine 1.jpg

Cu fiica sa cea mare, Andreea

alaturi de andreea.jpg

Cu nepotul Vlăduț, fiul Andreei

cu vladut.jpg

cd-uri.jpg

daniel iancu1.jpg

radu mazarit.jpg

ILVA Fest

ilva fest 1.jpg

ilva fest.jpg

Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596 - doar text, foto și video.

Comentează cu profilul tău de Facebook

Liliana Maxim Minculescu
redactor
Mai multe despre autor și articolele sale

970.jpg