fbpx

received_2249350378669972.jpeg

Mădălin Tănase e un om, nu de succes, ci un om de ...valoare. Un om de valoare cum prea puțini mai întâlnim în zilele noastre, un om pe care greutățile nu l-au transformat într-un individ răutăcios, ci l-au îndemnat să zâmbească, să se ridice după fiecare căzătură, oricât ar fi fost ea de dureroasă, să-i ajute pe alții să-și croiască un viitor luminos, așa cum n-a putut fi el ajutat, atunci când a avut nevoie.

Avea doar 3 luni, când mama lui l-a părăsit. Nu știe ce înseamnă o familie fericită, nici căldura unui cămin, nici mângăierile la ceas de seară, nu și-a cunoscut mama și nu a întâlnit-o vreodată. Abia dacă mai are vagi amintiri despre imaginea ei, însă glasul îi este gâtuit de emoție și azi, când vorbește despre cea care i-a dat viață. Nu a căutat-o nici când a devenit major și a avut posibilitatea să o cunoască. Poate pentru că nu a iertat-o, poate pentru că nu a înțeles. Mădălin Tănase a avut toate șansele să ajungă într-un centru de plasament, de fapt, cam acesta îi era destinul. Tatăl nu și-a asumat creșterea lui și a întocmit toate actele necesare pentru a-l da în grija statului. Cea care s-a opus vehement a fost bunica, bunica din partea tatălui. Doar lupta ei dusă până la capăt a făcut ca, băiețelul cu griji de om mare să nu ajungă la un orfelinat.

Chiar și așa, viața lui Mădălin Tănase nu a fost una roz. Neajunsurile își puneau amprenta zi de zi pe sufletul lui de copil, căruia nici tatăl nu i-a mai fost sprijin. Intrase într-o depresie puternică după plecarea soției și și-a găsit refugiul în sticlele cu alcool. A fost mult prea slab și n-a mai putut să construiască. Mădălin era nevoit de-acum să suporte - nu doar lipsurile materiale și caznele bunicii de-a-l crește, și aburii alcoolului împrăștiați prin casă de către cel care ar fi trebuit să-i fie tată, și slăbiciunile lui, și violențele lui. Un mediu total absurd pentru un copil...

Mădălin a cunoscut ''strada'' mai bine decât oricare dintre noi. Dar...i-a supraviețuit. A supraviețuit anturajelor dintre cele mai nefericite, a supraviețuit violențelor, a supraviețuit lipsei de resurse sufletești și financiare. Iar, într-un final, a învins!

'' Mi-am dat seama că pic în prăpastie! Am avut ambiție și m-am ridicat, ''poveștește Mădălin. Chiar dacă acest lucru a însemnat să stea mai mult pe acasă...S-a apucat serios de învățat, încercând să lase să treacă pe lângă el agresivitatea verbală și nu numai, a tatălui său. Mădălin a reușit să-și termine școala și s-a făcut jandarm. Avea doar 23 de ani când a intrat în structura militară. Și lucrează operativ. A fost unul dintre acei jandarmi care n-au lipsit de la evenimentele ''de stradă''. A știut mereu că va face față, că doar ...pe stradă își petrecuse mare parte din timp. Nici nu-și mai amintește la câte intervenții a participat, dar au fost ...mii. A fost pe stradioane la meciuri la care forțele de intervenție erau absolut necesare, a fost la clanuri de interlopi, a fost chiar și s-o caute pe Elodia Ghinescu (n.r. avocata ucisă de Cristian Cioacă) prin munți, atunci când se zvonea că trupul ei fusese ciopârțit și împrăștiat prin mai multe păduri, a fost ...pretutindeni. Și i-a plăcut. Și-a iubit și-și iubește cu ardoare meseria care i-a permis să se simtă ...''important'', un sentiment pe care nu prea-l cunoscuse.

Din stradă, la titlul de campion la UniFight!

Dar ceea ce l-a salvat cu adevărat pe Mădălin a fost...sportul. A început din stradă, de atunci de când a fost nevoit să-și folosească pumnul, ca să se apere și să scape de agresivitatea celor din jur. ''M-am apucat de sport, pentru că mi-a plăcut şi pentru că eu am avut probleme când am fost mic. Mi-am dat seama că, dacă mă apuc de sport, o să înving aceste probleme şi le-am învins cu adevărat", spune Mădălin Tănase. În 1998, l-a întâlnit pe maestrul Ioan Gârbea, căruia îi va fi recunoscător toată viața. '' I-a plăcut foarte mult de mine şi m-a ajutat să devin un sportiv de performanţă. Am câştigat campionate judeţene și inter-judeţene la karate, la arte marţiale.'' A continuat în armată, cu lupte greco-romane, box, karate. A activat în clubul Dinamo și a câștigat – două titluri de campion național și unul de campion internațional la UniFight,  o competiție marțială, un sistem sportiv care îmbină, deopotrivă, tehnici militare și stiluri de luptă tradiționale. Performanța lui sportivă s-a oprit însă, aici, pentru că, problemele financiare acute nu i-au mai permis să continue. Dar n-a renunțat la sport. Ba, dimpotrivă. A absolvit Școala Națională de antrenori, secția Arte Marțiale de Contact, a obținut Centura Neagră - 2 DAN și și-a înființat propriul club, al cărui nume redă într-un cuvânt întreaga sa viață – Ambiția. Între timp, a devenit și arbitru internațional.

''MMA Ambiția Mădălin'', unul dintre cele mai puternice cluburi de arte marțiale mixte din Prahova. 

Nici această luptă n-a fost ușoară. Nu înființezi un club de lupte de stradă, cu una cu două. Nu sunt bani, în schimb, e multă birocrație, iar documentația stufoasă te îndeamnă să renunți, de dinainte de a te apuca.

Mădălin a-nceput prin a antrena gratuit copii, la Băicoi. Au urmat, în ordine aleatorie - Lipănești, Filipești, Mănești, Ploiești. A antrenat pe unde a putut și pe unde a reușit să găsească o sală de sport disponibilă sau cel puțin, rezonabilă la costuri, pentru că, acolo unde nu putea încheia un parteneriat cu autoritățile locale, plătea din salariul lui de jandarm. Nici copiilor nu le lua bani, chiar dacă părinții unora dintre ei aveau posibilități financiare. Pe altii, îi racola de pe stradă să-i facă sportivi, doar ca să n-o apuce pe drumuri greșite. ''Copiii trebuie să fie egali, să îi departajeze valoarea, instituțiile de învățământ sau cele sportive.''

Disciplina și educația, primele lecții din sport.

Prin mâinile lui au trecut până acum peste 1000 de copii, de toate vârstele, de la 3 ani - până la 20 și nu numai. Mulți dintre ei au devenit campioni naționali și chiar internaționali. Mădălin i-a învățat că puterea se descoperă în interior, dar și faptul că ea trebuie dozată, întreținută, i-a învățat să lupte până la capăt, să nu cedeze în fața greutăților, oricât ar fi ele de apăsătoare. Și face tot ce-i stă în puteri să-și țină elevii aproape. Chiar și acum, după mai bine de 11 ani de când deține propriul club de arte marțiale, Mădălin antrenează gratuit copiii ai căror părinți nu-și permit să plătească orele de curs, echipamentele sau competițiile. Achită totul din același salariu de jandarm - plutonier major, doar pentru ca, cei mici să nu fie nevoiți să abandoneze. Ba, de cele mai multe ori, la competiții, tot Mădălin este cel care cumpără diplome, trofee, insigne, medalii, plătește deplasări în țară și dincolo de graniță, pentru ca sportivii săi să ajungă la concursuri..! Și nu în ultimul rând, cumpără jucării...pentru festivătățile de final de an, sau pentru ''Iepurașul de Paște''...și bomboane. Nu a existat antrenament, la finalul căruia, copiii să nu primească ''ceva dulce.''

Mădălin TănaseSport, cot la cot, cu școală! ''Am avut un elev care a abandonat școala, l-am luat la club, a devenit vice-campion mondial''.

Admirabil este și faptul că, antrenorul Mădălin Tănase ține ca elevii săi să nu renunțe la învățătură și nici să pună cursurile pe locul secund. Le explică, nu de puține ori, că școla este extrem de importantă, că nu poți fi un sportiv analfabet, și îi și motivează. Finalul de an vine mereu cu premieri inclusiv pentru rezultatele obținute pe parcursul anului de învățământ. Mădălin a reușit, în timp, să recupereze multe suflete rătăcite. A ''scos'' sportivi de performanță și campioni din tineri care abandonaseră școala, care trăiau pe stradă și care fuseseră acaparați de anturaje dubioase. Mulți dintre foștii elevi sunt astăzi studenți, alții lucrează în armată, în sistemul medical sau în învățământ.  

Și...visul merge mai departe! Sensei Mădălin TănaseÎn sport mi-am regăsit refugiul emoțional, mental. Nu pot să trăiesc fără sport!

Chiar dacă nu are încă propriii copii, Mădălin Tănase e mândru  de sportivii săi. Nu mai ține minte numărul trofeelor obținute la competiții, pentru că nu a existat vreuna de la care elevii antenați de el să se fi întors fără un loc pe podium. Și pentru că nu poate renunța nici la sport, și nici la copii, a implementat, de câțiva ani, un proiect de auto-apărare în școli. ''Stop violența, spune NU violenței, vino și luptă legal într-un cadru organizat! Fii inteligent, nu fi violent!'' este campania prin care sensei Mădălin Tănase încearcă să-i convingă pe adolescenți că bătaia nu e ''ruptă din Rai'', ci chiar nu duce...nicăieri.., încearcă să-i convingă de faptul că, agresivitatea necontrolată ar putea fi cel mai rău lucru care li s-ar putea întâmpla, că pot lupta – la sala de sport, și nu pe stradă, nu la școală. Îi învață, în schimb, și tehnici de auto-apărare, să poată face față atunci când intră în clinciuri, fără voia lor.  

De la arte marțiale, la crescut porumbei voiajori!

Senseiul are și pasiuni, multe pasiuni, dar cea mai arzătoare, și la propriu și la figurat, se referă la un alt gen de ...competiție, cea a porumbeilor călători. Mădălin Tănase deține o crescătorie impresionantă în care crește sute de astfel de păsări. Iar porumbeii lui sunt la fel de ambițioși ca și stăpânul. Deși columboficia este unul dintre sporturile extrem de costisitoare, deși se mai întâmplă ca porumbeii să rătăcească drumul ori să fie răniți pe trasee, de cele mai multe ori, ei se întorc acasă – victorioși, de la mii de kilometri distanță.

20180714_183533.jpg

20180714_183852.jpg

IMG-20181201-WA0000.jpg

20180714_192026.jpg

received_239357696945681.jpeg

received_282599579075807.jpeg

received_821233251548784.jpeg

received_1044615382408756.jpeg

received_1988410284560934.jpeg

received_2249350378669972.jpeg

Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596 - doar text, foto și video.

negativ-media.jpg
Creator de conținut online
comunicare[@]negativmedia.ro