fbpx

49841066_2332024967043359_663747750617153536_n.jpg

În prag de 90 ani Constantin Ilie, sau nea Ilie cum puțini își permit să îi spună, încă muncește și se lupta pentru patrimoniul ploieștean și prahovean.

Pe inginerul constructor Constantin Ilie îl poți întâlni în fiecare dimineață la plimbarea zilnică de o oră pe trasee bine stabilite, alături de însoțitorii săi, sprijinit în baston . Unul dintre trasee este  cel pe  care și-a început ingineria în anul 1958,  în bărcile de șantier amplasate pe terenul din spatele fostei cofetării Albina, la o întreprindere orășenească de construcții . De aici, prin cei din subordinea sa, a condus execuția de  străzi,reparații la  clădările fostului  ILL, la școli pe toată suprafața orașului, dar și subzidirea clădirii cinematografului  „Rodina” de pe strada Anton Pan și transformarea ei în Filarmonică.

 Puțin știu însă că unul din traseele sale preferate  este și  strada ,  unde până nu demult a funcționat societatea CIPROM.   Aici este și biroul său   ca inginer pe diferite funcții în care  a lucrat drumuri , construcții civile și industriale  pentru  șantierele din toate schelele petroliere și de gaze.  Uneori preferă trasee centrale pe lângă  Palatul Administrativ și Casa de Cultura a Sindicatelor,la a căror edificare a participat ca executant . Când este o vreme prielnică îl găsim prin  cartierul muncitoresc Vest I, la blocurile glisate  de pe Gheorghe Grigore Cantacuzino, amintindu-și  câmpul înțelenit    în care „ bătut primul țăruș”. În alte zile poate fi întâlnit la îndesirea cartierului din  Nord  și printre  blocurile înalte,  glisate între DN 1 și  strada Găgeni. Nu ocolește nici strada Diligenței, sediul Institutul de Proiectare pentru Instalații Petroliere Ploiești (IPIP), unde, până la ieșirea la pensie, a proiectat structuri metalice pentru rafinăriile din țară și străinătate, cu precădere în Orient. Mai rar poate fi întâlnit în afara perimetrului ploieștean în localități prahovene, invitat de prietenii la o „plimbărică” în autoturismul lor.

 Viața sa are trei etape bine definite privind  educația, profesia și voluntariatul pentru cele două comunități, cea natală și cea în care locuiește de aproape 50 ani.

Ilie Gh. Constantin, cum era strigat la catalog, a crescut la Păuleștii din  Prahova, unde, după ce a terminat șapte clase primare, tatăl său, la sfatul profesorului - arhitect Toma T. Socolescu, atunci primar al Păuleștilor, l-a trimis la Liceul Comercial de Băieți „Spiru Haret” de pe fosta  strada a Oilor pe care l-a frecventat până la desființarea din 1948 ,când, prin reforma învățământului, a devenit Școala Medie de Administrație Economică, dar în clădirea bombardată a fostului Liceu de Băieți„ Sfinții Petru și Pavel”. La absolvirea acestei școli în anul 1950 s-a ales cu o cu o diplomă de contabil, motiv pentru care la scurt timp a fost recrutat de Ministerul Afacerilor Interne pentru a lucra în funcții economice militarizate.

După o școlarizare de scurtă durată a fost repartizat la Direcția Regională a Miliței Ialomița, instituție nou înființată. În scurt timp a priceput că în armată ordinul se execută nu se discută, comandantul l-a trimis să lucreze la „Cazarmare” pentru care tânărul sublocotenent de administrație nu avea calificarea necesară. Norocul avea însă să-i surâdă în momentul în care aici s-a ivit necesitatea construirii unui garaj și a unui grajd. Un bătrân subinginer constructor, șef de șantier, l-a sfătuit că chiar dacă nu este calificat pentru construcții, dacă știe să măsoare șanțurile săpate, betonul turnat și zidăria lucrată,  din contabil va deveni constructor. După ce a dus proiectul la bun sfârșit „s-a trezit mutat la șefii de la București”,în Direcția Generală, în „buricul târgului” la serviciul de planificare a materialelor de construcții. Plecând în deplasare pe șantiere. Chiar dacă studiile și le încheiase în urmă cu doi , visul lui de a absolvi o facultate părea tot mai îndepărtat.

 Norocul a venit din nou, primise informația că se înființase niște cursuri serale la Facultatea de Construcții din București.Nu a stat pe gânduri și s-a înscris la seral, a dat examen și a reușit chiar dacă în liceu nu studiase în detaliu matematici superiore și desenul tehnic. Constantin Ilie ne povestește cu emoție de acele vremuri, ziua serviciul la birou, seara student la cursurile serale la facultate,funcționabilă în centrul Bucureștiului , în Palatul Șuțu. După aproape doi ani și jumătate de armată și unul jumătate de cursuri serale ,șefii au vrut să-l mute la Craiova, însă Constantin Ilie a refuzat. A cerut trecerea în rezerva care cu greu i-a fost acordată la 31 decembrie 1953, trecuseră anii de contract cu armata. A rămas șomer, a terminat anul doi la seral și la începutul anului școlar 1954 s-a transferat tot în anul doi la cursurile de zi, având colegi mai tineri decât el cu patru sau cinci ani. În acest fel trecând prin multe în anul   anul 1958 a absolvit facultatea de Construcții București  fiind repartizat în Ploiești ca absolvent al promoției de aur din istoria facultății de Construcții, așa cum a definit-o academicianul, inginerul Panaite Mazilu fostul ei profesor, la o aniversare în urmă cu vreo sase ani.

Vom reveni cu poveștile și realizările inginerului prahovean Constantin Ilie, în cei 50 ani de inginerie.

Contactează Redacția Observatorulph.ro pe WhatsApp la: 0726.221.596 - doar text, foto și video.

banner sos deces ultim 300 copyright.jpg
970.jpg