Ministerul Educaţiei le interzice învăţătorilor şi profesorilor să primeasca daruri sau plicuri cu bani din partea elevilor. Însă grupurile de WhatsApp sunt pline de „mămici cu inițiativă” care se ocupă de campaniile de strângere de fonduri, fie că vorbim cadoul de Crăciun, cel de 8 Martie sau de Paște, ori darul de final de an școlar. Iar sumele propuse nu sunt deloc mici. La o școală din Ploiești, mai exact la C.N. „I.L. Caragiale”, s-a făcut inclusiv sondaj cu privire la suma propusă (200 de lei/per părinte) în vederea „cumpărării celui mai frumos cadou pentru domnul învățător la final de clasa a IV”.
„Aceeași sumă o propun și pentru domnii profesori”, a scris una dintre „mămicile cu inițiativă” pe grupul denumit sugestiv „Părinții isteților”.
Interesant este că, din 33 de mămici sau tătici care au răspuns, 30, atenție, 30, au fost de acord cu sumele avansate. Doar 3 au spus „nu”, motivul fiind unul evident: la un calcul simplu, suma dată în semn de mulțumire pentru patru ani fructuoși de școală, este de 800 de lei. 200 pentru domnul învățător, alți 200 pentru doamna de religie, încă 200 și pentru cea cu care micii absolvenți fac engleza și să nu uităm nici de domnul sau doamna de educație fizică.
Banii adunați, așadar, sunt unii frumușei. La fel, la un calcul simplu, pentru fiecare cadru didactic în parte, (dat fiind faptul că sunt 30 de confirmări pentru suma de 200 de lei), darul de final de an școlar ajunge la 6000 de lei.
La școala ploieșteană mai sus menționată, domnului învățător, probabil, la fel, în urma unui brainstorming, i-a fost achiziționat, până acum, un voucher de vacanță în valoare de 3000 de lei, voucher pe care dascălul are posibilitatea să îl folosească, așa cum scrie negru pe alb, „pentru orice excursie organizată de agenția de turism în următorii doi ani”.
Am fost curioși să aflăm reacția cadrului didactic de al C.N.„I.L.Caragiale: „Nu am primit nimic, însă, bine că mi-ați spus, dacă îmi vor aduce acest voucher de vacanță îl voi refuza. Eu sunt pensionar, puteam renunța la catedră de anul trecut, dar, la insistențele părinților, am acceptat plata cu ora ca să îi duc pe copii până la finalul clasei a IV-a”, a fost declarația învățătorului al cărui nume am ales să nu nu îl facem public.
Întrebarea firească acum este cine se face responsabil pentru astfel de practici adânc înrădăcinate în continuare în mentalul multor părinți. Sunt învățători/ profesori care au ales să nu mai primească nici măcar o floare din partea elevilor. Asta deși florile nu se refuză. De ce fac asta? „Pentru că eu, la școală, nu fac muncă voluntară, sunt plătită pentru asta. Micile sau marile atenții nu îmi cumpără bunăvoința”, a mărturisit o profesoară de la o școală din Prahova.
Celebru rămâne un alt comentariu pe care, în urmă cu ceva vreme, o profesoară l-a postat în online:
„V-ați întrebat vreodată cum ne simțim noi, ca dascăli, să apară părinții cu oale, cratițe, blide, prăjitoare de pâine, cafele, bomboane și altele. Nu, mulțumim noi știm ce cafea bem, noi știm ce parfum folosim, noi știm ce mâncăm. Am refuzat și mărțișoare, flori și invitații la banchet, deoarece am auzit comentarii de genul: iar să-i luăm flori, ce să mănânce pe banii noștri.
În primii mei ani de învățământ am primit în particular ca și cadou, două obiecte: un album de artă și o vază de rubin de la doi elevi excepționali. Când le priveam îmi aminteam de ei”.
