Medicul Sorina Mitocaru are doar 35 de ani și a decis să își dedice viața și pasiunea îngrijirii micilor pacienți, în calitate de medic neonatolog. A ales Maternitatea Ploiești în 2019 și, chiar dacă face naveta din București, spune că aici se simte acasă. Pentru sute de bebeluși a asigurat linia de suport, începând din sala de nașteri și până la externare. Pentru ea, țipătul nou născutului înseamnă bucurie, înseamnă speranță, înseamnă viață. Rău este atunci când se face liniște…Observatorul Prahovean publică astăzi un nou articol din serialul ”Doctor bun”.
Specialitatea pe care și-a ales-o este una de suflet. Ea îți cere, însă, un grad înalt de pregătire profesională, pentru că, aflându-se la granița dintre obstetrică, pediatrie și terapie intensive, e nevoie de cunoștințe și abilități din toate cele trei domenii.
Sorina Mitocaru a vrut, inițial să se facă medic ORL. Ca mamă a înțeles, totuși, că vrea să profeseze în specialitatea care o duce zilnic la poarta minunii universale numită naștere. A ales să fie neonatolog, mereu conștientă că acest lucru presupune sacrificiu, dăruire, devotament și o solicitare uneori dincolo de limitele fizice, chiar psihice.
Medicul Sorina Mitocaru mărturisește cât de bine se simte atunci când are de-a face cu bebeluși perfect sănătoși și mame care plâng de bucurie
Îi spun, la un moment dat, că este „înger păzitor” și mamă pentru toți copiii care i-au trecut prin mâini. Zâmbește și îmi mărturisește ce bine se simte atunci când are de-a face cu bebeluși perfect sănătoși și mame care plâng de bucurie.
Citește și: Doctor bun. Interviu cu medicii Cătălin Sanda și Dragoș Muraru, specialiști în chirurgie vasculară. „Pacientul nu este o piesă pe o tablă de șah, să o muți cum vrei. Trebuie stabilită o legătură umană cu el”
„E ceva groaznic să spui unui părinte că i-a murit copilul. Se rupe o bucățică din tine”
Recunoaște că foarte greu i-a fost și îi este atunci când pierde copii. Când, în ciuda manevrelor de resuscitare, nu se mai poate face nimic sau când fătul se naște deja mort. „E ceva groaznic să spui unui părinte că i-a murit copilul. Știu că face parte din meserie, însă, îmi dau lacrimile de fiecare dată. Se rupe o bucățică din tine. Pierzi o bucățică din tine”.
La fel de greu îi este atunci când are de-a face cu bebeluși născuți prematur. Maternitatea Ploiești, fiind unitate spitalicească de grad II prin cazuistica pe care o rezolvă, transferă cazurile foarte grave către clinici de grad superior.
Citește și: Doctor bun. Interviu cu medicul cardiolog, Marian Albu, omul care salvează inimile prahovenilor
„Am ținut în mâini un bebeluș de 400 de grame. Nu pot zice în brațe. A trăit. Copilul prematur e fragil, dar exprimă atâta putere și voință”
„Asta înseamnă că pot ajuta copil care are peste 1,500 de grame, născut după 32 de săptămâni de sarcină. Toată patologia care vine cu acești copii poate să fie tratată aici. Nu pot ajuta, însă, un făt de 400 de grame, venit pe lume la 26 de săptămâni. Se face transferul către centre universitare din București. Am ținut în mâini un astfel de suflet, nu pot zice în brațe. A trăit. Am acordat tot suportul de urgență aici, la Ploiești, după care s-a impus transportul lui către clinică de gradul III. E un sentiment unic atunci când salvezi un bebeluș născut prematur. De-abia când dispare adrenalina din corp realizezi că viața aceea mică a atârnat de un fir de ață. Este cruntă lupta pentru viață pentru un prematur ”, mărturisește medicul Sorina Mitocaru, care imediat mai adaugă: „în neonatologie nu poți greși de două ori, deoarece o greșeală poate duce pierderea vieții unui bebeluș”.
Medicul Sorina Mitocaru vorbește și despre importanța echipei. Un „tot” care face tot ce îi stă în putere pentru ca nou născutul să fie bine, odată născut
„Sunt permanent în interacțiune cu proaspăta mămică, ofer primele sfaturi despre îngrijirea nou-născutului și informații medicale, în funcție de caz. Până la externare, mamele învață să alăpteze, să schimbe nou-născutul și, de asemenea, le ajut cu toate întrebările care le apar pe parcurs. Aici, la Maternitatea Ploiești, funcționăm ca o echipă. Dispunem de dotare, la capitolul personal suntem cât de cât ok față de alte secții.
Lucrăm și cu un psiholog, dar și un asistent social, fiindcă ni s-a întâmplat să avem bebeluși abandonați în spital și atunci a fost nevoie să avem Protecția Copilului aproape de noi”, a mai spus neonatologul.
Un medic fericit pentru meseria pe care și-a ales-o, lucru care a determinat-o mereu să merg înainte, fără niciun regret. Un medic tânăr, pentru care neonatologia înseamnă mai mult decât actul medical în sine. „Ca să fii neonatolog, trebuie să iubești viața de la primul scâncet. Nu este o meserie pe care să o poți face dacă nu pui suflet”.
