A fost Târgul Mierii la Câmpina. Ediția cu numărul al XVI-lea. Au fost prezenți zeci de apicultori, care, de ani de zile, sunt nelipsiți de la un astfel de eveniment. Printre ei, i-am revăzut pe Daniel și Gabriela Smuczer, veniți tocmai din comuna Șoimuș, județul Hunedoara. Doi oameni care au început această afacere în anii 90, imediat după Revoluție, și au ajuns azi să aibă o stupină cu 200 de familii de albine. Pe standul lor, toate tipurile de miere: salcâm, rapiță, polifloră, de mană, lavandă, păducel, cimbrişor, dar și o gamă variată de produse din polen sau lăptișor de matcă. Pe alese, spune domnul Daniel care îmi arată mâna umflată de la înțepăturile albinelor. Râde, e obișnuit cu asta. „Le mai sâcâi, zice glumind! Mă sâcâie și ele pe mine!”
Cei doi hunedoreni sunt apicultori de jumătate de viață. Ideea de a se dedica albinăritului le-a venit, așa, mai mult în joacă. Au început timid cu o familie de albine și au ajuns să aibă 200. Nu fac avere, dar reușesc să trăiască decent și, mai ales, să facă ceea ce le place. Au numai produse certificate bio și se mândresc cu asta. Admit că afacerea cu albine nu poate fi trimisă în concediu, nici măcar iarna.
„Ce dăm oamenilor e sănătate la borcan. Niciun medicament vreodată nu va fi mai eficient decât mierea, preparată sub diverse forme. Nu zic că e ușor. Pandemia ne-a afectat, pentru că nu au mai fost târguri. Avem clienții noștri, am mai trimis prin curier, dar tare greu ne-a fost, mai ales că noi din asta ne câștigăm existența. E dificil să crești albine în ziua de azi, mai ales cu aceste schimbări climatice, când prea cald, când prea frig. Clima afectează mult albina și totul depinde de vreme, ca în agricultură. Sunt ani în care poți să faci miere, sunt anii în care nu poți. Și nu e așa cum zic mulți, că duci albinele în pădure sau la câmp, iei miere și gata, o vinzi. E multă muncă, numai cine se ocupă cu așa ceva poate înțelege”, povestește Gabriela Smuczer.
În Prahova, la Câmpina, cei doi hunedoreni vin încă de la prima ediție. „Ne-am obișnuit deja cu târgul, cunoaștem oamenii, unora le știm deja și preferințele. Ne-am împrietenit de atâția ani”, mai spune Daniel Smuczer, în timp ce oferă unei fetițe niște miere cu scorțișoară. Copila nu pare prea încântată de gust, dar hunedoreanul o convinge repede cu un strop de miere, de data aceasta cu fructe confiate.
Prețurile, mai zic cei doi, sunt pentru orice buzunar. „Nu vrem să facem avere de pe urma cumpărătorilor, mai degrabă să îi fidelizăm. Ideea e ca cine cumpără preparatele noastre, să fie mulțumit și de calitate, și de preț. Ca să îl avem aproape ani de zile. Iar ce facem noi e treabă de calitate, fără modestie. Vă zic ceva: mierea aceea naturală și sănătoasă cu adevărat e cea în care lingura stă dreaptă. Nu aia din comerț, cu glucoză industrială și alte câte.
Un borcan cu miere de salcâm, polifloră, ori de tei, la 400 de grame, familia Smuczer îl dă cu 20 de lei. Crește un pic prețul, cu doar 10 lei, dacă vorbim despre miere cu cătină și propolis, lăptișor de matcă, faguri, polen, ori alte cocktailuri pentru imunitate.
„Nu ne îmbogățim, dar nici nu murim de foame. E ceva ce ne definește deja acum”.
Târgul Mierii, de la Câmpina, a reunit apicultori individuali, dar și firme de profil din toată țara, dar și din Republica Moldova. Este organizat de Asociația Apicolă „Valea Prahovei” în parteneriat cu administrația locală.